Bun, după ce am analizat mostra în laborator, am comparat compoziţia sa cu altele, aparţinând câtorva zăcăminte din provincia Lérida.
— Şi la ce concluzii aţi ajuns?
— După cum v-am spus, am analizat mostre din bazinul
— 282 —
Erill-Castell, un zăcământ situat la vreo unsprezece kilometri de oraş, între râurile Noguera Ribagorzana şi Pallaresa.
Verificarea s-a dovedit negativă. În continuare, am analizat mostre din trei zăcăminte din bazinul Seu d’Urgell, aparţinând de văile Segars, Bastida şi Navinés.
— Aţi muncit mult.
— Şi minunaţi-vă, Sherrinford: mostrele găsite pe cadavrele celor două femei şi cu siguranţă cea găsită pe ultima nefericită corespund zăcământului din valea Navinés.
Ceea ce ne-a permis să restrângem cercul. Trebuie să găsim un antrepozit din port în care se înmagazinează huila provenind din acest zăcământ în vederea exportului său.
— Mă surprindeţi, dragul meu prieten. Dacă nu greşesc, este vorba de o dovadă fundamentală ca să-l găsim pe asasinul nostru.
— Dacă nu pe el, măcar locul în care comite crimele.
Până acolo, am putut constata că mintea prietenului meu funcţiona cu precizia şi instinctul de vânător care îl caracteriza, dar era un fapt care mă neliniştea şi pe care nu am reuşit să nu-l exteriorizez.
— Ce s-a întâmplat cu tânăra călcătoreasă? Despre ce aţi vorbit când m-aţi lăsat cu copilul? Se pare că v-a impresionat foarte mult.
— Pe ce vă bazaţi când afirmaţi asta?
— Ar fi trebuit să vă priviţi în oglindă în clipa când aţi cunoscut-o! Aş spune că…
— Dumneavoastră n-aţi spune nimic nepotrivit, m-a întrerupt Arrow. Nu o veţi face pentru că sunteţi un gentleman englez.
A subliniat cuvântul „englez”, de parcă ar fi fost o calitate în sine; de parcă noi, englezii, am fi alcătuiţi dintr-un aluat deosebit.
— În orice caz, dragul meu prieten, e de preferat ca emoţiile să nu intervină în munca noastră.
— Mi s-a întâmplat vreodată?
— Nu, din câte ştiu eu, aveţi dreptate. Dar pentru orice există întotdeauna o primă dată şi intuiesc că efectul tulburător pe care l-a produs fata aceea asupra
— 283 —
dumneavoastră este, cel puţin, surprinzător. Ştiu că doriţi să
o salvaţi şi, tocmai de aceea, nu trebuie să vă primejduiţi niciunul dintre cele şase simţuri ale dumneavoastră.
— Cinci, dragul meu Sherrinford.
— Ba nu. Dumneavoastră aveţi şase.
Complimentul meu, de altfel cât se poate de adevărat, păru să-i facă plăcere prietenului meu; dar eu mă aşteptam la mai mult din partea lui Arrow. Speram ca posibila îndrăgostire pe care o percepeam la el să nu fie un obstacol în lupta lui împotriva crimei, care să-l împiedice să gândească cu extraordinara lui luciditate.
— Este foarte important ca judecata dumneavoastră să nu fie
influenţată
de
consideraţii
personale.
Pentru
dumneavoastră, o persoană sau un client este mai degrabă o dată, decât o problemă, am spus eu, amintindu-i celebrele sale fraze.
— Nu mi se pare deloc sportiv şi britanic să-mi amintiţi această frază. V-am înţeles, Sherrinford; nu e nevoie să
insistaţi pe această temă, spuse Arrow stânjenit.
— Ce conţinea caietul pe care l-aţi găsit pe cadavrul fetei?
— Nu ştiu; n-am avut timp să-l examinez. Şi se pare că voi mai zăbovi o vreme până să o fac.
Arrow scoase caietul din interiorul paltonului său. Era foarte deteriorat.
— Va trebui să aşteptăm să se usuce şi, chiar şi aşa, o să
vedem ce se poate recupera.
