— Se pare că ideea a fost a lui Utrillo şi acesta i-a împărtăşit-o lui Pere Romeu30. Ştii doar că Pere a lucrat la Paris, în cafeneaua Le Chat Noir a lui Rodolphe Salis31.
Pablo asculta informaţiile prietenilor săi fără să-şi ia privirea de la tablou.
— Salonul principal este decorat cu o pânză de Casas. Este splendidă. Îi prezintă pe el şi pe Romeu pe un tandem; este un tablou foarte bun, spuse Sitwell.
— Păi, va trebui să-l vedem, afirmă Pablo, lăsându-şi pensulele.
— Avem întâlnire la intrare peste o jumătate de oră cu Cardona32 şi Casagemas33. Carles Casagemas o să-ţi placă; este un tip genial şi un mare artist; bănuiesc că veţi fi buni prieteni, insistă Manuel.
Se îndreptară spre casa Martín, construită de Puig i Cadafalch34, la parterul căreia, cu arcade în stil neogotic prevăzute cu geamuri, se afla menţionata berărie.
Ajunseră la colţul cu pasajul del Profeta după o jumătate de oră. Ceilalţi prieteni îi aşteptau la intrare.
Înăuntru era foarte aglomerat. Un candelabru mare atârna din tavanul ale cărui grinzi din lemn îi dădeau un aspect 30 Pere Romeu i Borràs (1862-1908), promotor cultural catalan, foarte legat de lumea artelor (n.tr.).
31 Louis Rodolphe Salis (1851-1897), creatorul, animatorul, proprietarul şi sufletul cabaretului Le Chat Noir (n.tr.).
32 Josep Cardona i Furró (1878-1922), sculptor naturalist catalan (n.tr.).
33 Carles Casagemas (1881-1901), pictor catalan, după a cărui moarte prin sinucidere la 20 de ani, Picasso inaugurează ceea ce s-a numit
„perioada albastră” a creaţiei sale (n.tr.).
34 Josep Puig i Cadafalch (1867-1956), arhitect spaniol, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai modernismului catalan (n.tr.).
— 58 —
oarecum rustic. Tot localul era plin cu diferite obiecte, iar pereţii erau încărcaţi cu farfurii, arme, afişe, tablouri şi desene. La jumătatea înălţimii pereţilor, ornamentaţia era completată cu plăci din faianţă valenciană în culori vesele. În spatele localului, era o săliţă în care Miguel Utrillo35 delecta clienţii cu spectacole de marionete şi umbre chinezeşti.
Nu aveai loc să faci un pas.
35 Miquel Utrillo i Morlius (1862-1934), inginer, pictor, decorator, critic şi promotor artistic catalan, tatăl adoptiv al lui Antoni Utrillo i Viadera (n.tr.).
— 59 —
9. Respect
Aproape în zori, tânărul intră împleticindu-se în casă.
Richard Sitwell îl aşteptase pe fiul său în bibliotecă şi îi ieşi în întâmpinare când îl auzi intrând. Îl găsi pe jos, lângă uşa de la intrare, delirând şi cu un aspect jalnic de câine bătut.
Rămase câteva clipe nemişcat, observându-l cu durere.
Ricardo avea privirea pierdută şi făcea mari eforturi să se ridice în picioare.
— Uite în ce hal vii acasă; mi se face rău să te văd aşa, spuse tatăl său.
Tânărul nici nu-l auzi. Delira, spunea cuvinte pe care tatăl său nu le putea înţelege. Majordomul îşi făcu apariţia în momentul acela.
— Ajută-mă să-l ducem în camera lui.
Împreună, stăpânul şi servitorul îl ridicară, îi susţinură
capul şi îl duseră în camera lui.
— Poţi să ne laşi; mă ocup eu de el.
Tatăl său îl privea trântit acolo în pat, ca un balot; în vremea asta, tânărul spunea fraze de neînţeles.
— Ce prăpăd! urlă Sitwell încercând să-şi potolească
mânia.
Se aşeză pe un scaun, lângă el. Privind sperietoarea aceea, îi venea greu să-şi amintească înfăţişarea lui sănătoasă, trupul său viguros.
— N-ar fi trebuit niciodată să te las să-ţi faci de cap; voi, tinerii, n-aveţi minte, spuse el.
Tânărul avea frisoane şi tatăl său îl acoperi cu o pătură.
— Sângele! Sângele! începu el să strige.
— Uită toate astea! îi porunci tatăl său, luându-l pe după
umeri. Este un vis urât. Uită-l!
Ricardo se ridică în capul oaselor şi deschise ochii; văzându-l pe tatăl său lângă el, schiţă un zâmbet idiot şi scoase un râs isteric şi nestăpânit.
— N-are niciun respect faţă de mine, spuse el, repetând fraza de nenumărate ori.
