„Şi se mai spune că Biserica nu vine în sprijinul săracilor!”, s-a gândit Benigna când, după ce a închiriat un apartament în strada Avinyó şi a căutat patru angajate, s-a instalat pe cont propriu.
De atunci, în fiecare miercuri dimineaţa vizita biserica Santa María del Mar şi lăsa în cutia milei echivalentul unei zile de muncă.
— În viaţă, trebuie să fii recunoscător, Pablo, îi spuse ea tânărului după ce termină de povestit cum îi mersese ei în viaţă. Toate fetele mele au o poveste asemănătoare, adăugă
ea. Acum am şi eu un pictor al meu; la fel ca María Gabino, cea cu Asul de Aur.
María Gabino era una dintre cele mai renumite prostituate din Barcelona şi fusese modelul lui Isidre Nonell.
Da, Benigna Caselles avea şi ea pictorul ei, care acum pleca de la ea. Îl ajută să-şi strângă lucrurile.
— Întoarce-te curând cu prietenii tăi. O să-ţi organizez o petrecere.
Pablo îi era profund recunoscător; fusese fericit în bordelul acela. Toate îl iubeau, pe toate le cunoştea şi atât el cât şi prietenii lui petreceau de minune cu fetele. Ele se prăpădeau de râs cu acel grup de tineri pictori nebunatici, plini de viaţă
şi cu poftă de zbenguială, vicioşi şi amuzanţi. Pallarés nu era foarte pricopsit, dar nu precupeţea nicio centimă pentru fete când primea ceva bani de la el din sat. În majoritatea cazurilor, Ricardo Sitwell era cel care îşi asuma nota de plată
a tuturor celorlalţi. Prietenul lor englez nu ţinea seamă de cheltuieli, numai să ia parte la escapadele lor.
Pablo îi cunoştea pe mulţi dintre clienţii care veneau periodic la bordel. Ele aveau grijă să-l pună la curent şi, în bucătărie, povesteau despre particularităţile fiecăruia dintre ei. Mulţi s-ar fi crucit dacă ar fi auzit, din gura prostituatelor, ce spuneau despre ei. Erau plângăcioşi, vicioşi, timizi, timoraţi, impotenţi, imaginativi şi cu particularităţi care nu puteau fi mărturisite, pe care ele aveau grijă să le vânture în bucătărie, pe când luau cina cu Pablo şi râdeau în hohote.
— Este cineva în camera mea care vrea să te cunoască, îi
— 77 —
spuse într-o zi Benigna, intrând în bucătărie, după o săptămână de când locuia la bordel.
— Pe mine? Cine?
— Un client, urmează-mă!
— Şi ce vrea?
— Păi, nu ştiu; se pare că-l interesează pictura. Poate că îţi dă o comandă. Nu-i ştiu numele, spune că e medic; dar nimeni n-ar zice asta, pentru că, în ciuda hainelor elegante, pare marinar sau hamal în port. Cu siguranţă că e impotent.
— De ce spui asta?
— Se mărgineşte să se uite la fete când se dezbracă, apoi le porunceşte să se aşeze în diferite poziţii: aşază-te cu spatele, ridică din cur, desfă-ţi picioarele, stai în genunchi, apleacă-ţi capul, întinde-te în pat, pipăie-te, în timp ce el, pe un ton foarte politicos, le insultă stând într-un colţ al patului. Nu le atinge niciodată, aşa cum îţi spun, doar le priveşte cu dispreţ
şi le insultă. Făcu o pauză şi adăugă: Nu este primul de acest gen. Mai vine şi un anarhist care are pretenţia să ne mântuiască, în timp ce se masturbează şi ne citeşte cărţi.
— Cărţi? Vă citeşte cărţi?
— Da, capitole întregi dintr-una care se numeşte Nana41 şi alta, Târfa Elisa42, cred. Îţi spun eu, gusturile nu se discută.
Doctorului îi place la nebunie să le umilească pe fete, dar numai prin cuvinte. Cu toate că uneori ne e frică de el.
— Dar nici nu vă atinge.
— Nu-i nevoie. E vorba de privirea lui, Pablo. E cumplită.
— Şi de ce nu-i faci vânt?
— Plăteşte bine şi, într-adevăr, sunt alţii şi mai răi. Du-te, că te aşteaptă.
Pablo intră în camera Benignei. Medicul stătea cu spatele, privind desenele de pe pereţi. Era un tip înalt, îmbrăcat elegant, cu părul roşcat şi cârlionţat. Când se întoarse, nişte ochelari imenşi îi acopereau faţa pe jumătate.
41 Roman de Émile Zola (1840-1902), scriitor francez, considerat părintele naturalismului în literatură (n.tr.).
42 Romanul La Fille Élisa al scriitorului francez Edmond de Goncourt (1822-1896) (n.tr.).
— 78 —
— Dumneavoastră aţi făcut aceste desene? se limită el să
întrebe.
— Da.
— Ce reprezintă acesta? spuse el, arătând o parte din perete cu bastonul pe care îl ţinea în mâna dreaptă.
— Ceea ce vedeţi.
— Dumneavoastră sunteţi?
— Da, cu Negresa.
Negresa era una dintre cele cinci prostituate care lucrau în bordel.
