pentru a strânge cercul. După cum ştiţi, valoarea cărbunilor naturali se măsoară prin conţinutul lor în apă, cantitatea de cenuşă, proporţia carbonului, hidrogenului şi sulfului şi, mai ales, prin culoarea sa de combustie. Bun, pentru determinarea acestor date, am analizat mostrele găsite pe victime. Şi, desigur, am deja rezultatele.
— Unde vreţi să ajungeţi?
— Al doilea pas ar fi compararea compoziţiei chimice a mostrelor cu altele luate din diferite zăcăminte. Dacă vom găsi zăcământul, vom fi mult mai aproape de asasinul nostru.
— Cum?
— Dacă îl vom găsi, vom şti unde este depozitat, ca să
zicem aşa, pentru a fi exportat.
— Şi l-aţi găsit deja?
— Să zicem că sunt la un pas, că mai am nevoie de două
pipe.
Expresia „două pipe” îl descumpăni atât pe Fonte, cât şi pe restul auditoriului. Dar eu ştiam la ce se referă. După ce strângea toate dovezile despre un caz, Arrow îşi lua răgazul să fumeze două pipe ca să ajungă la strălucitele sale concluzii şi la soluţia finală.
— Acum, trebuie să ne concentrăm să evităm asasinatul din această noapte.
Arrow merse la tablă şi trasă o mică hartă pe care situă
locul unde fuseseră găsite cele două victime. Apoi, stabili o arie printr-un cerc şi spuse:
— Probabil că asta va fi zona în care va acţiona din nou monstrul nostru. Vreau ca la noapte să-i trimiteţi pe oamenii disponibili în această arie, în grupuri de câte doi, îi spuse el în cele din urmă inspectorului-şef. Omul nostru e înalt, de un metru optzeci, având o constituţie robustă, cu siguranţă
amator al vreunui sport, şi cântăreşte vreo optzeci de
— 240 —
kilograme.
— De unde ştiţi că va fi în zona aceea?
— Ar fi prea mult de explicat şi n-avem timp. Dar ceea ce vreau cu adevărat să vă spun este că nu mă ghidez după
intuiţie, ci după date. Va fi în această zonă şi, cum v-am spus, probabil la noapte sau mâine.
— Ne-am făcut deja o idee cu ce tip de monstru ne confruntăm, dar o să punem mâna pe el? întrebă inspectorul Contreras, pe care nu am încetat să-l observ de la început, pentru că mi-a atras extrem de mult atenţia interesul pe care l-a arătat faţă de toate explicaţiile lui Arrow. Agentul era într-adevăr captivat.
— Numai dacă vom fi în stare să ne îndepărtăm de anumite idei preconcepute. Poliţia nu trebuie să fie principalul obstacol în calea unei investigaţii.
Afirmaţia aceea îi descumpăni pe cei prezenţi acolo; mai ales pe inspectorul-şef Fonte, care a considerat acele cuvinte ca pe un atac direct. Arrow se explică:
— În primul rând, un asasin în serie nu doreşte niciodată
să fie prins. În al doilea rând, nu trebuie să ne lăsăm derutaţi de el, urmărind piste false. În al treilea rând, ei sunt experţi în disimularea propriei personalităţi sub o aparenţă
fermecătoare; este posibil ca monstrul nostru să fie un maestru al deghizării. În al patrulea rând, are legături foarte slabe cu victimele sale; ceea ce vreau să spun este că nu există o legătură între el, cunoscuţii săi obişnuiţi şi fete. În al cincilea rând, trebuie să fugim de incompetenţă, de prejudecăţi şi de antecedentele altor asasini cunoscuţi: oricare dintre noi poate fi asasinul şi nu trebuie să excludem pe nimeni. Nici măcar pe mine sau pe primar, sublinie el, trecând în continuare la a şasea recomandare, scoţând-o într-adevăr mai mult în evidenţă decât toate punctele anterioare. Şi în al şaselea rând şi poate cel mai important, un asasin în serie nu este un erou de roman, niciun individ pentru care să simţim vreun fel de fascinaţie. Este un monstru, o jivină, o fiinţă demnă de dispreţ, lipsită de orice fel de justificare şi pentru care nu trebuie să simţim milă sau îndurare. Domnilor, munca noastră este aceea de a-l închide
— 241 —
ca să fie pedepsit şi să nu mai poată face rău şi altă dată.
Vorbim despre un asasin. Să nu uitaţi asta niciodată.
Era atâta putere de convingere în cuvintele de pe urmă ale lui Arrow, încât reuşi să stârnească şi să înflăcăreze auditoriul, îi mâncau din palmă şi erau dispuşi să facă o treabă bună. Fonte îşi dădu seama de entuziasmul sălii; ceva ce el nu reuşise niciodată să obţină de la oamenii săi.
— Câţi asasini în serie aţi prins de-a lungul carierei dumneavoastră?
Fonte se aştepta la un răspuns negativ; aştepta cuvintele
„niciunul”, aşa cum era de fapt. Dar Arrow nu era dispus să i le servească.
— Acesta va fi primul. Cu ajutorul dumneavoastră al tuturor, îl vom prinde. Îl vom înhăţa cu toţii împreună. Puteţi fi siguri de acest lucru.
— 242 —
46. O afacere tenebroasă
Pasul următor a fost acela de a o vizita pe patroana bordelului şi într-acolo ne-am îndreptat după ce am plecat de la reuniune.
Arrow nu a rostit niciun cuvânt tot drumul; mergea cugetând şi nu părea dornic să răspundă la toate încercările de conversaţie pe care le-am făcut. Eram nerăbdător să-l întreb ce părere are despre ceea ce ne fusese dezvăluit în legătură cu ducele de Clarence şi misterioasa lui şedere la Barcelona; îndelunga tăcere păstrată de Arrow despre această afacere m-a uimit. Nici măcar un comentariu. De ce prietenul şi maestrul meu părăsise Scotland Yardul, visul întregii sale vieţi? Această hotărâre avusese oare vreo legătură cu întrevederea pe care o avusese pe vremea aceea cu regina? Despre ce au vorbit? Fără îndoială că, mai devreme sau mai târziu, îmi va povesti.
— Ce vă îngrijorează, Arrow? Reuniunea a decurs bine, nu-i aşa? Aţi fost strălucit, ca de obicei.
— Da, a decurs bine. Dar nu asta mă preocupă. Ci aceste vremuri noi, Sherrinford.
