Dorothée Koechlin de Bizemont
Universul lui Edgar Cayce
I
CUVÂNT DE MULŢUMIRE
Debarcând la New-York, habar n-aveam unde erau Virginia Beach şi Fundaţia Edgar Cayce. Prietenii care m-au întâmpinat, familia Louet, credeau că era vorba de țărmul unei mări, căci Beach înseamnă plajă. O mare, da, dar care anume?
Cu toate acestea, nu mi-am pierdut speranța: într-o comunicare mediumnică tata îmi spusese că, acolo, totul era pregătit dinainte pentru mine. Astfel, într-o bună zi, când mi-am pus valizele pe nisipul plajei, am avut senzația foarte pregnantă că
mă aștepta CINEVA. Şi totuși, nu cunoșteam absolut pe nimeni acolo. „CINEVA” m-a călăuzit spre o familie deosebită care m-a găzduit şi m-a ajutat mult în muncă: Will şi Lila Selover. Le mulțumesc!
Apoi, au apărut numeroşi prieteni: Lawrence Steinhart şi Gina Cerminara, ambii scriitori. Gina, autoarea cărților De nombreuses demeures [Numeroase sălașuri] şi De nombreuses vies, de nombreuses amours (Nenumărate vieți, nenumărate iubiri]
(pe care am tradus-o ulterior în franțuzește), era o femeie gingașă, delicată. Şi alți prieteni s-au oferit să mă ajute: Frieda Gibbons, Sharon Norton, Wendy Lukas, Marya Tryone, familia Freyss, cărora le păstrez o recunoștință profundă.
Charles Thomas, nepotul lui Edgar Cayce şi președintele Fundației, mi-a rezervat o primire dintre cele mai călduroase împreună cu soția sa, gingașa Leslie. Aș vrea să mai mulțumesc întregului personal al Fundației şi îndeosebi acelora care, la bibliotecă, mi-au fost alături în fiecare zi, cu devotament: Adelaide Crockett, John Schuster, Alma Crovatt, Burley şi Charlotte Schoen...
Şi totuși, uneori îmi era dor de-acasă... În acele clipe am întâlnit compatrioți exilați în acest colț pierdut de pe Coasta de Est. A fost reconfortant să o cunosc pe Genevieve Galliford, consul al Franţei la Norfolk, o femeie de mare cultură, care dă strălucire prezenţei franceze în acele locuri, cu un inimitabil amestec de umor şi dinamism. Mulțumesc tuturor celor de la Alliance
Française din Virginia: Claudia Gerblick, amiralul Berthon şi soția sa, comandantul Kerros şi soția Anne, cărora le-am fost oaspete de atâtea ori! Lui Françoise Thompson, excelenta mea interpretă.
Lui Colette şi Avery Drake, care au fost atât de amabili să mă
invite la Washington.
Îi mulțumesc, de asemenea, fiicei mele Eleonore, care a fotocopiat pentru mine mii de pagini cu textele originale ale lui Edgar Cayce; fiului meu, Gil de Bizemont, lui Nadine Kobilko şi lui Odile Rullier, care m-au ajutat apoi să corectez textul pe care-l veți citi. Mulțumiri deosebite pentru dr. Jeanine Fontaine care a binevoit să facă o lectură critică a manuscrisului meu şi mi-a dat încurajări călduroase. Fie ca Edgar Cayce -din cealaltă lume - s-o răsplătească însutit!
În fine, țin să mulțumesc mult echipei calde şi competente care animă „Radio 3” şi Centrul Cultural al A.M.O.R.C. (199 bis, rue Saint Martin 75003 Paris). Învățătura spirituală dată de A.M.O.R.C. este foarte apropiată de aceea a lui Edgar Cayce, ambele fiind marcate de înțelepciunea Egiptului antic.
Atenție, cititori!
Să nu vă mire tonul sfătos al acestei cărți: așa a fost Cayce însuşi. când vorbea în stare trează, era un om plin de umor. Şi umorul făcea parte din filosofia sa.
Păstrați întotdeauna o atitudine binevoitoare, jovială, plină desperanță. În fiecare zi faceți măcar trei persoane să râdă din toată
inima, povestindu-le ceva nostim. Astfel vă veți ajuta pe voi şi-i vețiajuta deopotrivă pe ceilalți! (lectura 789-1).
Cultivați-vă capacitatea de a sesiza ridicolul, de a râde. Căci,să știți, numai cei copleșiți de Dumnezeu cu darurile sale au putereasă râdă chiar în mijlocul norilor îndoielii şi ai tuturor încercărilor.
Căci, amintiți-vă, Învățătorul Iisus surâdea şi chiar a râs adeseori...
(lectura 2984-1).
Şi nu cumva să credeți că un morocănos poate cultiva varză
sau roșii la fel de bune şi arătoase ca omul care știe să râdă şi să
glumească! (Lectura 460-35).
Cayce se exprimă într-un mod foarte familiar, ca un om simplu fără studii superioare, dar captiva oamenii prin jovialitate şi duh. Bineînțeles că limba vorbită de el nu avea prețiozitate,
fiind mai mult un soi de dialect american care, din trei în trei secunde, sucea gâtul sintaxei engleze clasice!
Iar când vorbea în transă, „adormit”, stilul său nu era mai bun mereu foarte neîngrijit ca în stare de veghe. Şi-atât de încâlcit încât trebuie să citești şi să recitești de mai multe ori fiecare frază
ca să poți înțelege ce a vrut să spună... Comentatorii americani ai lui Cayce trebuie să-l traducă mai întâi în americana normală ca să-l înțeleagă. Bibliotecarii Fundației Cayce au văzut perindându-se specialiști din toată lumea, de limbă engleză sau nu, care s-au lovit toți de aceleași dificultăți.
Parcurgând aceste pagini, veți remarca expresii ciudate, folosite de „profetul adormit”. De exemplu, diagnosticele puse bolnavilor încep aproape întotdeauna cu „ Da, iată corpul...”. În loc să spună Dumnezeu, ca toată lumea, Cayce folosește locuțiuni bizare ca Forțele Creatoare sau Forțele Universale... Niciodată nu spune Domnul sau Doamna Cutare, ci entitatea. Niciodată nu folosește cuvintele soț şi soție: întotdeauna spune companion (același sens ca în limba franceză). Frazele sale sunt redundante, stufoase, atât de întortocheate încât este foarte greu să le descâlcești!
Cu toate acestea, nu este nimic neobișnuit. Majoritatea mediilor, atunci când trebuie să transcrie ceea ce văd sau aud, se confruntă cu mari dificultăți. Limbajul nostru redă cu greutate perspectivele lor pluridimensionale. A se vedea Swedenborg, Rudolf Steiner, Blavatsky... Facultățile mediumnice sunt guvernate în astrologie de semnul inspirat al Peștilor care-l marca pe Cayce. Or, scrierea este guvernată de Fecioară, opusă Peștilor.
Exprimarea verbală este guvernată de semnul Gemenilor care nu este în armonie cu Peștii: cele două semne sunt în „cvadratură”, arătând prin aceasta că vibrațiile lor se vor coordona foarte greu.
Dacă nu ești un bilingv francez-englez (şi chiar american) perfect, îți va fi foarte greu să-l descifrezi pe Cayce textual (şi chiar pe Cayce cel treaz care scria prietenilor).
Uneori, găseam că nu era nici cinstit, nici frumos din partea lui Cayce că a lăsat asemenea secrete minunate într-un limbaj abia inteligibil! Aveam impresia că mă aflu în fata unei traduceri nereușite dintr-o limbă arhaică! Or Cayce a răspuns el însuşi acestei nedumeriri:
Luați aminte, în treacăt, că interpretarea acestor informații, sigur nu este tradusă din engleză, nici din limba vorbită acum în
Egipt. Ci din limba adusă în această tara de tribul căruia îi aparținea entitatea. Nu sanscrita, nici persana veche. Este mai degrabă limba popoarelor originare din tara care este acum Iranul. (Lectura 1100-26).
