O criză într-o ţară periferică majoră
Ne putem imagina o criză financiară şi politică într-o ţară periferică, adică foarte integrată în economia mondială, precum China, Rusia, Turcia, Brazilia sau Mexicul ;
134
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare de exemplu, în cazul scăderii masive a cursului petrolului, de care depinde economia multor ţări. Sau în cazul unui embargo ce poate duce la o panică legată de economia uneia dintre aceste ţări şi, prin urmare, la o prăbuşire a monedei şi a băncilor sale şi, prin ricoşeu, a celor clin ţările bogate care fac comerţ cu ea. Criza s-ar putea generaliza la ansamblul ţărilor cu acelaşi model şi ar avea consecinţe planetare incalculabile.
Primele semne au apărut odată cu criza lirei turceşti, provocată de un contencios cu Statele Unite, care s-a repercutat asupra crizelor băncilor europene care au împrumutat mult Turciei.
O criză a energiei sau
a materiilor prime
Un război sau o blocadă în Orientul Mijlociu ar putea declanşa o creştere masivă a pre
ţului petrolului, ceea ce ar putea destabiliza progresiv economia mondială. În special, dacă Statele Unite ar convinge restul lumii să înceteze importul de petrol iranian, sub ameninţarea excluderii din sistemul de plăţi internaţionale în dolari americani. Măsura aceasta ar putea provoca o creştere masivă
Care este scenariul declanşator ?
135
a preţului petrolului, pînă la 200 de dolari barilul. Ceea ce ar avea drept consecinţă o scădere a consumului gospodăriilor din ţările importatoare de petrol şi, prin urmare, o scădere a creşterii lor economice. O mărire considerabilă a producţiei americane de petrol de şist ar aduce o compensare par
ţială şi temporară.
Dacă o nouă tragedie s-ar produce la o centrală nucleară, în Franţa sau altundeva, ca urmare a unei întreţineri deficitare, sau a unei imposibilităţi de funcţionare din cauza încălzirii unui fluviu din preajma ei, sau a unui atentat terorist bine organizat, atunci ar interveni pierderea imediată a unei surse semnificative de energie, ceea ce ar duce la creşterea masivă a preţurilor, fără
a mai pune la socoteală daunele directe cauzate de accident.
În ceea ce priveşte pămînturile rare, cererea mondială ar putea atinge 300.000 de tone pe an, comparativ cu capacităţile de producţie mondiale de aproximativ 210.000 de tone în 2020. Ne-am putea imagina atunci că Republica Democratică Congo sau China blochează exporturile materialelor asupra cărora deţin un cvasimonopol. De altfel, China a demonstrat deja în 2010 că se putea servi de cvasimonopolul ei asupra unor pămînturi rare ca de o armă politică, cînd
136
Cum să ne apdrdm de crizele următoare a anunţat că va înceta să le exporte spre Japonia dacă aceasta nu va elibera un pescar chinez, ceea ce Japonia s-a grăbit să facă.
Preţul unui kilogram de neodim a trecut atunci de la mai puţin de 100 de dolari la 500 de dolari într-un interval de timp foarte scurt. Primii care ar suferi de pe urma unui astfel de blocaj ar fi fără îndoială fabrican
ţii de turbine pentru eoliene, care folosesc un aliaj de pămînturi rare neodim-fier-bor, şi fabricanţii de acumulatori pentru automobile.
O criză climatică
Cu o creştere de 2°C a temperaturilor, calota glaciară ce acoperă pămîntul Antarcticii de Vest şi al Groenlandei, precum şi cea a gheţarilor Alpilor, ca şi Marea Barieră de Corali ar dispărea, ceea ce ar · antrena o creştere a nivelului mării cu cel puţin un metru. Fapt ce va fi însoţit de deplasări ale populaţiilor din zonele de coastă; în Asia, 150 de milioane de persoane ar trebui să-şi părăsească pămînturile; New Yorkul ar fi expus la inundaţii de amploare critică la fiecare cinci sau douăzeci şi cinci de ani, iar catastrofele naturale s-ar înmulţi masiv peste tot. Schimbarea aceasta climatică ar
Care este scenariul declanşator ?
137
provoca şi · o intensificare a poluării solurilor: ploile s-ar rări şi mai mult în zonele aride şi semiaride, înregistrîndu-se o scădere şi mai mare a activităţilor agricole.
Randamentele agricole ar putea să scadă
cu 2% pe an pînă în 2050. În 2050, culturile de porumb ar putea să scadă cu 30% în Africa de Sud, iar culturile agricole de orice fel ar putea să dispară complet în Ciad, Nigeria şi Zambia, în timp ce cererea mondială va creşte cu 14% în fiecare deceniu, ceea ce ar declanşa o criză alimentară şi economică planetară.
Creşterea temperaturilor şi a nesiguran
ţei precipitaţiilor ar determina o scădere a producţiei agricole în multe dintre regiunile cele mai sărace, de pînă la 50% în unele ţări africane. În Statele Unite, scenariul unei schimbări climatice dintre cele mai severe ar putea produce o pierdere de 20% a venitului în cele mai sărace comitate.
între 2030 şi 2050, dacă schimbarea climei continuă, ea ar produce aproape 250.000 de decese suplimentare pe an din cauza malnutriţiei, paludismului, diareei şi stresului legat de creşterea temperaturii. Răzmeriţele foamei ar fi tot mai numeroase. În Sahel, schimbările acestea climatice ar putea creşte riscul unor conflicte legate de gestionarea
138
Cum sd ne apdrăm de crizele urmdtoare apei între crescătorii de animale şi agricultori.
Dar dacă, şi mai rău, temperatura Terrei creşte cu 5°C, planeta nu va mai putea adăposti mai mult de un miliard de persoane.
O criză a apei
Dacă nu se trece la un alt model de comportament (şi, în special, dacă nu devenim vegetarieni) şi dacă nu se înregistrează
progrese majore în tehnologiile de desalinizare, apa potabilă va sfirşi prin a lipsi în mod dramatic în deceniile următoare.
Ne-am putea imagina că totul va începe printr-o lipsă majoră de apă potabilă într-o regiune, din raţiuni de structură sau din cauza unor conflicte legate de tentativele de apropriere şi de deviere a fluviilor: conform unui studiu efectuat de Oregon State University, publicat în Global Environment Change Journal, 1.400 de baraje sau proiecte de deviere a apei sînt în curs de elaborare sau de realizare în lume şi ar putea genera conflicte, în special în cinci regiuni : Orientul Mijlociu, Asia Centrală, bazinul Gange
Brahmaputra-Meghna, bazinul Limpopo şi Orange, în Africa Australă şi bazinul Nilului.
Care este scenariul declanşator ?
