La nivel individual? Colectiv?
O dată mai mult, ca de multe alte ori în trecut, fiecare dintre noi, indiferent unde s-ar afla pe planeta noastră, simte foarte bine că trăim un fel de pre-război, de mare fractură, un fel de răsturnare ecologică, financiară, economică, politică, geopolitică, tehnologică, culturală, filosofi.că, ideologică; şi că recurgerea la tergiversări nu va mai fi mult timp posibilă. Tot acum, toate instrumentele de care dispunem pentru a măsura, a face previziuni, a ţine sub control sînt pulverizate: imponderabilul dizolvă legile
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare 13
pieţei; natura preia controlul; trecutul şi viitorul se răzbună asupra prezentului.
Dat fiind că am anunţat adesea toate acestea, aş putea să obosesc şi să nu le mai repet. Cititorii mei ar putea chiar să creadă
că pronosticurile mele sînt eronate, de vreme ce catastrofele temute nu s-au petrecut încă. Totuşi, dacă-şi vor da osteneala să
mă citească şi să mă recitească, vor vedea că destule evoluţii pe care, laolaltă cu alţii, le-am prezis s-au produs.
Într-adevăr, am vorbit deja de nenumărate ori despre toate acestea, mai ales în L'Anti-economique, Les Trois Mondes, Une breve histoire de l'avenir, Survivre aux crises, Thus ruines dans dix ans? şi Vivement apresdemain/1. Şi, fără îndoială, trebuie să îmi cer iertare pentru că nu am fost în stare să conving, de mai bine de treizeci de ani, determinînd ieşirea din economia energiei, refuzul reificării speciei umane şi transformării tuturor relaţiilor sociale într-o marfă. Dacă vorbesc din nou despre toate acestea, o fac pentru că evenimentele se 1. Dintre aceste lucrări, a apărut în traducere românească: Jacques Attali, Scurtă istorie a viitorului, traducere din limba franceză de Mihai Ungurean, Editura Polirom, Iaşi, 2007, 2016 (n.tr.).
14
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare precipită, ameninţările se acutizează, capătă
o nouă întorsătură şi pentru că este groaznic să nu fii ascultat. Cu atît mai mult cînd, la modul ironic, multă lume îmi atribuie o putere de care nu dispun.
Astăzi, chiar dacă multe lucruri merg mult mai bine ca odinioară într-un număr mare de domenii - nu doar cel economic şi social -, situaţia se înrăutăţeşte, chiar şi comparativ cu criza precedentă, cea financiară, din 2007. Şi, repet, de atunci încoace nu a avut loc decît amînarea scadenţelor de orice fel: cea financiară prin datorie, cea economică prin şomaj, cea socială prin inegalităţi, cea politică prin populism, cea geopolitică prin înfruntările iminente, cea tehnologică prin inteligenţa artificială, cea ecologică prin încălzirea climatică, cea ideologică prin contestarea democraţiei şi amplificarea fundamentalismelor de tot felul.
Dacă nu se face nimic pentru a fi controlate aceste probleme, victimele zguduirilor viitoare vor fi, o dată mai mult, mai ales cei mai săraci şi cei mai neajutoraţi.
În timp ce cei mai bogaţi, cei mai puternici, cei care ştiu, iniţiaţii vor reuşi, măcar provizoriu, să o scoată la capăt. Ba chiar vor profita de pe urma nebuniei lumii, fie şi cu preţul înrăutăţirii situaţiei celorlalţi.
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare 15
Vom vedea atunci - vedem deja - cum vor înflori din nou „elogiile barbariei" cu care se hrănea elita intelectuală în peri„
oada interbelică. Vom vedea atunci - vedem deja - cum nihilismul îşi ia revanşa asupra egoismului, dictatura asupra democraţiei.
Obiectul acestei cărţi este sl vină în ajutorul fiecăruia - indiferent de nivelul cunoştinţelor, averii, puterii, relaţiilor - pentru a înfrunta cu luciditate marile scadenţe politice, ecologice, economice, financiare, sociale, geopolitice, tehnologice, ideologice de mîine şi pentru a profita la maximum de ele.
Pentru că este posibil să ne protejăm împotriva următoarelor crize, să ne protejăm de consecinţele lor cele mai dăunătoare şi chiar, mod�ficînd modelul nostru de dezvoltare, să profităm de partea lui cea mai bună, pentru a permite umanităţii să continue să trăiască pe această planetă. Ca să
reuşim, nu va fi destul să ne închidem după
cîteva ziduri înşelătoare: nici protecţionismul, nici xenofobia nu vor apăra pe nimeni de o criză financiară sau de o pierdere a libertăţii şi, cu atît mai puţin, de încălzirea climatică.
Dimpotrivă, trebuie să facem neîntîrziat efortul de a înţelege cum stăm, fără să ne mulţumim. cu fraze găunoase sau cu invective.
16
Crţm sd ne apdrdm de crizele urmdtoare Consider că este de la sine înţeles că nu putem vorbi serios despre soarta şi destinul femeilor şi bărbaţilor, naturii şi planetei, dreptăţii şi libertăţii în lipsa unei înţelegeri în profunzime a realităţilor economice şi sociale, ştiinţifice şi tehnice; ceea ce implică
analiza faptelor şi a statisticilor, cel puţin în egală măsură cu cea a ideologiilor şi a sistemelor politice, ·care depind de aceasta în foarte mare măsură.
Veţi înţelege atunci că nu vom putea rezolva, aici şi acum, gravele dificultăţi ale lumii de astăzi decît slujind interesul generaţiilor viitoare. Pentru că - iar acesta este un fapt esenţial - prezentul nu este altceva decU materializarea efemerd a viitorului.
Pentru a acţiona în interesul celor în viaţă trebuie mai întîi de toate să ne îngrijim de cei ce vor trăi mîine. Acesta este secretul ţinerii sub control a tuturor crizelor viitoare.
Capitolul 1
De ce ne-am îngrijora?
Totul merge foarte bine!
„ Totul merge foarte bine", spun ei, „nu vă îngrijoraţi, lumea se îndreaptă spre tot ce e mai bun!". Aşa sună discursul elitelor dominante, care se întrec în promisiuni făcute alegătorilor, acţionarilor, salariaţilor, consumatorilor de astăzi şi de mîine. Băncile centrale dau astfel publicităţii mesaje senine şi optimiste, promiţînd o creştere durabilă, fără şomaj şi fără inflaţie; iar guvernele preiau mesajele lor liniştitoare pentru a-i convinge pe cei cu opinii tot mai sceptice.
Se înmulţesc cărţile care explică de ce trebuie să fim încrezători în viitor. Unul dintre principalii oameni de afaceri şi mecena al lumii, Bill Gates, tocmai a recomandat
, una, deosebit de lămuritoare, a unui anume Hans Rosling, intitulată Factfulness (şi
:parţial subtitrată în mod explicit: Şi de ce
18
Cum să ne apărăm de crizele următoare lucrurile stau mai bine decît credeţi1), care se străduie să explice de ce ne-am înşela concentrîndu-ne asupra ştirilor proaste.
De fapt, motivele obiective de a fi optimişti sînt numeroase şi merită amintite.
