Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare frumoasa formulă a lui Hyman Minsky, marele economist american pe nedrept neglijat, explică cum crizele îşi găsesc foarte des originea într-un climat unde, ca astăzi, un ansamblu de indicatori incită la optimism ; şi, în consecinţă, unde nimeni nu face nimic pentru a se pregăti să înţeleagă, să prevadă, să înfrunte sau să deturneze ameninţările lumii, pe care mulţi alţi indicatori le anticipează totuşi.
tranquility (este cunoscută şi formula sa, celebră, stability is destabilizing), în schimb, sintagma „paradoxul lini ştii" (paradox of tranquility) i se datorează, de fapt, lui Marc Lavoie, care, preluînd ideile lui Minsky şi sintetizîndu-le, le-a „retradus" în acest mod, cf. Encyclopedia of Political Economy, voi. 2, ed . Phillip Anthony O'Hara, Routledge, London & New york, 1999, 2001, p. 832, şi Marc Lavoie , ,,Minsky's Law or the Theorem of Syst emi c Financial Fragility", Studi Economici, voi. 29, nr. 41, 1986, pp. 3-28. Cf.
şi Hyman Minsky, „ The Financial Instability Hypothesis: An Interpretation of Keynes and an Alternative to «Standard» Theory", Nebraska Journal of Economics and Busiriess, voi. 16, nr. 1, pp. 5-16, 1977, şi Marc Lavoie, Post-Keynesian Economics: New Foundations, Edward Elgar Publishing, Massachusetts, 2014 (n.tr.).
Nebunia lumii
3 1
De fapt, în multe domenii, oamenii se află exact în situaţia unui refuz de a accepta dramele trecutului, prezentului şi viitorului.
De pildă, unii contestă că Shoah a existat; sau refuză să accepte că milioane de oameni mor şi astăzi de foame; sau neagă pericolele climatice.
Există două feluri de pericole ale viitorului: unele sînt identificate ca fiind posibile, şi doar ocurenţa lor este nesigură şi imprevizibilă (precum prăbuşirea unui pod aflat într-o stare proastă, un şoc financiar, o foamete, o penurie de materii prime, un război mondial sau schimbarea climatică); sînt aşa-numitele evenimente „cunoscutenecunoscute". Altele nu sînt clar identificate, iar ocurenţa lor este şi ea imprevizibilă.
Sînt numite „necunoscute-necunoscute" (de pildă, o pandemie mondială a unei boli rare ori necunoscute sau o coliziune cu un meteorit sau orice alt fenomen la care nici măcar nu ne-am gîndit şi care ar putea provoca imense tragedii).
Să ne concentrăm în cele ce urmează
asupra pericolelor „cunoscute-necunoscute".
Ele sînt destul de numeroase ca să merite să ne oprim asupra lor. Şi ele dezvăluie ceva asemănător unui început de dereglare, unei nebunii a lumii.
32
Cum sd ne apărăm de crizele urmdtoare Bogăţiile sînt din ce în ce
mai concentrate
Capitalismul modem (şi el este astăzi prezent la nivel planetar) provoacă, în absenţa unui proces eficient şi global de redistribuire, o formidabilă concentrare a bogăţiei.
Cei mai bogaţi nu mai sînt, ca în trecut, doar deţinătorii rentelor funciare, ci şi finan
ţatorii, întreprinzătorii, inovatorii, artiştii şi alţi actori ai lumii divertismentului. Mai exact, este vorba de cei iniţiaţi şi de cei ce gravitează în jurul lor.
Fără să ne înecăm în cifre, iată faptele; ele sînt copleşitoare : 1 % din cei mai bogaţi oameni ai lumii au perceput 21% din venitul mondial în 2016, faţă de 16% în 1980.
Veniturile celor mai bogaţi 0,001 % au crescut cu 250% între 1982 şi 2016. Numai în ţările membre ale OCDE, venitul mediu al celor mai bogaţi 10% este astăzi de zece ori superior venitului mediu al celor mai săraci 10%. În Orientul Mijlociu, cei mai bogaţi 10% acaparează aproape două treimi din venitul naţional. În China, percentila superioară deţinea, în 2018, 30% din patrimoniu, faţă de 15% în 1995. În Rusia, cei mai avuţi 1% deţin 43% din patrimoniu, faţă de 22%
în 1995.
Nebunia lumii
33
Depunătorii şi, mai ales, cei care, iniţiaţi, au ştiut să-şi plaseze banii la Bursă sau au recurs la consilierea fondurilor de investiţii utilizînd modele sofisticate au asistat la multiplicarea patrimoniului lor de zece ori şi chiar de o sută sau de o mie de ori în ultimii zece ani.
În 2017, 500 de miliardari posedau 5.300 de miliarde de dolari, faţă de 4.400 de miliarde de dolari la finele anului 2016. Averea unuia dintre ei, Jeff Bezos, a trecut de la 32 de miliarde de dolari în 2014 la 150 de miliarde de dolari în 2018. Yang Huiyan, acţionar majoritar al grupului chinez specializat în afaceri imobiliare Country Garden Holdings, a asistat la creşterea averii sale, la Bursă, cu 6, 1 miliarde de dolari, într-o singură săptămînă.
Unii finanţatori au geniul să profite, pentru a face avere, de pe urma ecarturilor de valoare, pe o perioadă foarte scurtă, ale unui titlu sau chiar a unui pariu pe creşterea sau scăderea valorii unei acţiuni sau a unei strategii complexe de investiţii.
Sărăcia extremă (mai puţin de 1,9 dolari pe persoană) atinge aproape 2% din populaţie în Statele Unite, mai mult de 20% în India, 53% în Nigeria şi 75% în Madagascar.
Aproape 10% din copiii din lume continuă
să muncească ilegal. Procentul populaţiei
34
Cum sc'I. ne apdrc'l.m de crizele urmc'l.toare care suferă de foame continuă să fie de 11, 7%
în Asia, de 20% în Africa (în Africa Orientală, 33,9%) şi de doar 6,6% în America Latină
şi în Caraibe. Între 2016 şi 20 17 sărăcia extremă a crescut: încă 38 de milioane de persoane suferă de foame, _în mare parte din cauza conflictelor şi a diferitelor şocuri climatice. Foametea lovit unele regi.uni din Sudanul de Sud şi a atins nord-estul Nigeriei, Somaliei şi Yemenului.
Sărăcia relativă (care corespunde unor venituri cu 60% inferioare faţă de venitul mediu) atinge 22% din locuitorii ţărilor dezvoltate, dintre care 17% în Europa şi 14%
în Franţa. Dacă o măsurăm şi în ţările nedezvoltate, ajungem să afirmăm că mai bine de 2,5 miliarde de indivizi trăiesc fie sub pragul internaţional al sărăciei extreme, fie sub un prag de sărăcie relativă caracteristic fiecărei ţări în parte.
Lucrurile sînt şi mai clare în materie de educaţie: chiar dacă au avut loc progrese din anii 2000 încoace, mulţi copii continuă
să nu meargă la şcoală. Conform Naţiunilor Unite, în 40 din 93 de ţări examinate, mai puţin de 50% dintre copiii cei mai săraci merg la şcoala primară. În 57 de ţări din 127 studiate, mai bine de 50% dintre tineri nu au încheiat studiile liceale. În Africa Subsahariană, 60% dintre cei mai săraci
Nebunia lumii
35
tineri cu vîrsta cuprinsă între 20 şi 24 de ani au fost şcolarizaţi mai puţin de patru ani. Şi încă ar mai trebui analizat ce vor fi putut să înveţe în acele şcoli supraîncărcate, cu profesori prost pregătiţi şi fără
