Totuși, degetarul vine cu un pericol în plus, căci anumiți compuși ai săi pot să se acumuleze în organism și să producă intoxicație, ceea ce nu e cazul cu lăcrămioara. Așa cum arată analiza farmacologică, lăcrămioara conține mai multe glicozide cardiace, printre care convalatoxină, convalatoxol, convalarină, convalozidă, convalatoxolozidă. (Rădăcina tuturor acestor cuvinte străine este denumirea latinească a plantei, Convallaria majalis.) Chiar dacă sunt prezente toate aceste substanțe biochimice, numai două dintre ele acționează direct asupra inimii, iar dintre acestea cea mai importantă este convalatoxina.
Pentru farmacist, asta înseamnă că restul sunt inutile, ceea ce nu poate fi mai departe de adevăr, căci s-a descoperit că glicozidele celelalte fac să crească
solubilitatea celor active cu până la 500 de ori. Valoarea clară a acestui fapt este că sunt necesare doze mai mici, căci o creștere a solubilității va face să sporească
și „biodisponiblitatea“. Mai mult decât atât, s-a arătat că, deși convalatoxina are un efect rapid și este oxidată și excretată repede, întreaga plantă are un efect mai îndelungat în organism. La nevoie, celelalte glicozide aparent inactive sunt transformate de organism în substanțe active. În cazul lăcrămioarei, nu există
pericolul intoxicației, căci glicozidele sale au o structură chimică unică, asigurând o excreție rapidă, neacumulându-se în organism.
Lăcrămioara este un bun exemplu de sinergie a plantelor medicinale. Din totacest studiu analitic și biochimic se poate vedea că întregul este, într-adevăr,mai mult decât suma părților. Acțiunea întregii plante nu poate fi prevăzută
cunoscând compușii chimici separați, întrucât efectele sunt obținute ca urmare aunor interacțiuni complexe și integrate. Toate acestea nu fac decât să arate că
vechile cunoștințe despre această plantă, transmise din generație în generațiepână la noi, pot fi susținute de știința modernă atunci când se recurge la operspectivă suficient de largă.
Să aruncăm acum o privire asupra tonicelor cardiace menționate anterior. Toate acționează într-un fel care tonifică și întărește funcționarea inimii și vom da aici câteva indicații scurte cu privire la utilizarea lor pentru sistemul circulator.
Pentru mai multe detalii, se poate consulta secțiunea „Atlas botanic“.
Lăcrămioara. Poate fi utilizată când inima nu are suficientă forță de pompare, în
angină, de exemplu, sau în tratamentul unei inimi obosite, mai ales atunci când există depozite pe vasele de sânge.
Cactusul (lumina-lunii). Poate fi utilizat la fel ca lăcrămioara și este deosebit defolositor atunci când există schimbări de ritm cardiac.
Fructele de păducel. Acestea sunt cele mai valoroase remedii pentru sistemulcardiovascular, întărind forța de contractare a mușchiului inimii și acționândpentru dilatarea vaselor din circulația coronariană. Pot fi folosite în cazul celormai multe probleme circulatorii, căci sunt amfotere (adică relaxează saustimulează inima, după cum este necesar) și normalizează funcția cardiacă.
Talpa-gâștei. Această plantă este o neurorelaxantă și o valoroasă emenagogă.
Valoarea sa pentru sistemul circulator este cuprinsă în denumirea sa latinească, Leonurus cardiaca. Ea întărește și normalizează mult funcționarea inimii.
Măturicea. Poate fi considerată drept cel mai important diuretic cardiac. Întărește și normalizează pulsul, drenând organismul de orice acumulare de apă din cauza unei forțe insuficiente de pompare a inimii. Trebuie totuși luată cu precauție căci poate face să crească tensiunea arterială.
Bubericul. Deși este în primul rând o plantă medicinală pentru problemelecutanate, face să crească și forța contracțiilor inimii.
Cervana. Această plantă face să crească forța bătăilor inimii, reducând înacelași timp pulsul. Este și un bun relaxant.
PLANTELE MEDICINALE PENTRU
CIRCULAȚIE
Ca și în cazul remediilor cardiace, există o gamă foarte mare de remedii disponibile pentru a ajuta și a vindeca vasele sistemului circulator, dar aici ne vom limita doar la cele specifice.
Cei mai importanți agenți vegetali pentru circulație sunt: măturicea, hrișca,
ardeiul iute, păpădia, ghimbirul, păducelul, castanul sălbatic, florile de tei, vâscul și coada-șoricelului.
După cum poți vedea, unele dintre ele sunt și tonice cardiace, iar altele sunt diaforetice și stimulează circulația periferică (ardeiul iute, ghimbirul), în vreme ce altele sunt diuretice (coada-șoricelului). Aceasta ne reamintește că în organism apar probleme într-o anumită zonă datorită unei multitudini de cauze și factori ce provin din interdependența tuturor sistemelor.
DIURETICELE
Când apar problemele circulatorii, este nevoie adesea să ajutăm organismul să
elimine apa. Când inima este slabă și nu mai reușește să facă să circule sângele în mod eficient prin rinichi sau când vasele de sânge (mai ales cele din sistemul venos al picioarelor) sunt slăbite, poate să apară o acumulare de apă în anumite părți ale corpului și, în aceste condiții, sunt de ajutor diuretice precum măturicea, păpădia, lăcrămioara și coada-șoricelului. Poate cel mai important diuretic pentru problemele circulatorii este păpădia. Atunci când este folosit orice alt remediu pentru a mări forța inimii, există de fiecare dată pericolul de a provoca o carență
de potasiu în organism, care, la rândul ei, va agrava problema cardiacă. Astfel, atunci când în medicina convențională este prescris un diuretic, este adăugat și un supliment cu potasiu. Totuși, întrucât păpădia conține deja un nivel ridicat de potasiu, există un câștig generic atunci când este folosită ca diuretic, ceea ce îi scoate în evidență valoarea.
Plantele cardioactive ca măturicea și lăcrămioara sunt incluse aici, căci măturicea este un diuretic puternic, iar lăcrămioara acționează și ea ca un diuretic puternic dacă rădăcina problemei este la nivelul inimii.
NERVINELE
Anxietatea și stresul pot să ducă la probleme cardiovasculare și, adesea, este imposibil să fie indicată o anumită cauză. Orice problemă specifică este o manifestare a întregii rețele relaționale dintre stilul de viață, realitatea interioară
și predispozițiile fizice. Atunci când apare o problemă cardiovasculară, trebuie avută în vedere utilizarea de nervine, căci în multe cazuri anxietatea și stresul sunt prezente, iar alteori chiar cauzate de problema respectivă.
Cele mai folositoare nervine pentru problemele cardiovasculare sunt roinița, hameiul, florile de tei, talpa-gâștei, dedițelul, gura-lupului și valeriana. Cele potrivite pentru a fi utilizate trebuie selectate de fiecare în parte prin compararea acțiunilor lor asociate din secțiunea „Atlas botanic“ a acestei cărți.
TIPARELE DE BOALĂ
Folosirea conștientă și holistică a plantelor medicinale are multe de oferit în tratamentul problemelor circulatorii. Cu toate acestea, trebuie subliniat că, dacă
problemele cardiace sunt mai grave, acestea trebuie tratate sub supraveghere medicală.
