Acest principiu al homeostaziei se aplică și mediului nostru înconjurător. Mediul nostru se adaptează la schimbări, dar, ca și noi, poate să facă asta între limite înguste. Dincolo de ele, moare.
Ca oameni, trăim în contact cu două medii, cel exterior ecologic și cel interior fiziologic. Plantele medicinale pot fi considerate o punte între mediul extern și cel intern, sporindu-ne starea de sănătate prin facilitarea armoniei și rezonanței dintre cele două medii. Odată aflați în echilibru, putem radia sănătate către ecosistemul din care au provenit plantele medicinale.
Dacă ne schimbăm ușor perspectiva, putem să ne dăm seama că facem, de fapt, parte din întregul ecologic și că nu suntem separați de el. Atunci când ne vindecăm cu ajutorul plantelor, se vindecă și o parte din ecologie. Vindecându-ne trupul și mintea, vom fi tot mai prezenți ca ființe integrale. Și există speranța ca starea de sănătate să permită apariția unei noi stări de conștientizare, pentru a deveni co-creatori conștienți alături de natură, pentru a nu rămâne ființe care abuzează și violează, așa cum ne prezintă istoria recentă. Starea de întregire și cea de sănătate pot să influențeze întregul mediu înconjurător. Ne pot influența relațiile, ce au impact asupra societății, acționând astfel pentru potențiala vindecare a întregii umanități.
Dacă ne gândim la conceptul de Gaia și ne amintim că Pământul acționează
constant pentru menținerea unei stări de homeostazie, putem să ne dăm seama de modul în care plantele medicinale acționează ca agenți ai acesteia. Scopul lor este să mențină un element al ecologiei — umanitatea — integrat și în armonie cu întreaga ecologie. Putem compara acest scop cu cel al hormonilor. Hormonii secretați într-o anumită parte a corpului determină o acțiune specifică într-o altă
parte, integrând și armonizând mediul nostru intern.
Chimioterapia nu poate înlocui această activitate a plantelor medicinale.
Substanțele chimice nu acționează în direcția integrării unui sistem; în cel mai bun caz, nu fac decât să readucă pe linia de plutire câteva elemente. Putem privi sănătatea ca pe orice alt sistem ecologic ce vizează homeostazia. Este în permanentă mișcare, diverse elemente din exterior îl influențează, dar el face tot ce-i stă în putință pentru a rămâne în echilibru și, deci, în viață. Starea de sănătate este atunci când ecosistemul personal, spațiul interior ce a fost denumit milieu interieur, se află în echilibru cu spațiul exterior și amândouă sunt una. J.Z.
Young afirmă: „Această entitate care este păstrată intactă și din care facem parte cu toții nu este viața oricăruia dintre noi, ci, în cele din urmă, întreaga viață de pe planetă“.
AUTOVINDECAREA
Vindecarea este expresia întregirii; sănătatea este întregire. Experiența și expresia acestei calități pot să provină doar din interior, nu vin niciodată dintr-o sursă externă, cum ar fi un terapeut sau un mentor. Așa cum toate căile dezvoltării spirituale ne spun să căutăm în interior, și pentru vindecare trebuie să
ne cercetăm pe noi înșine.
Sănătatea este și expresia unei ființe integrate pe care o întruchipează persoana.
Emoțiile, viața mentală și fluxul spiritual sunt la fel de importante pentru sănătate ca starea organelor și a țesuturilor din organism. Indiferent că suntem preocupați să fim sănătoși, să ne reînsănătoșim sau să avem o stare de sănătate și mai bună, este implicată ființa în întregul său.
Persoana care este „bolnavă“ este, de fapt, cea care vindecă. Poate fi căutat ajutorul „specialiștilor“, fie ei alopați sau naturiști, psihoterapeuți sau vraci, dar responsabilitatea vindecării nu poate, practic, reveni nimănui, ci doar celui care dorește să se vindece. Vindecarea vine din interior, din a iubi cu adevărat viața care ne curge prin vene. Plantele medicinale ajută acest proces, dar vindecarea este inerentă vieții. Este darul și responsabilitatea noastră. S-ar putea ca asta să-i surprindă pe cei mai mulți oameni, condiționați să le cedeze puterea
„specialiștilor“, fie ei medici sau politicieni. În vindecare, ca și în viață, suntem liberi și suntem autoritatea divin împuternicită în procesul de desfășurare a vieților noastre.
Vindecarea este rareori un act de stimulare a energiei și luminii interioare, fiind mereu o eliberare și o expresie a forței interioare. Chiar dacă procesul de vindecare este unic, expresie a vieții unui individ, acest miracol poate fi facilitat cu numeroase instrumente și tehnici. De-a lungul culturilor umane au apărut numeroase terapii care au multe de oferit ca arte ale vindecării. Totuși, nu ele vindecă. Nu pot să vindece; pot doar să ajute propria forță înnăscută de vindecare a organismului.
Aparenta multitudine de tehnici de vindecare, adesea părând să se contrazică, poate fi văzută ca o ecologie interrelațională a abordărilor. Eu o numesc ecologie
terapeutică. Când vezi legăturile dintre diversele curente de vindecare, devine clar că o asociere unică de terapii s-ar putea potrivi perfect unui individ, iar o altă asociere ar putea fi potrivită altuia. Asta ne oferă posibilitatea alegerii celei mai bune modalități de intervenție pentru susținerea procesului de autovindecare.
Diagrama de la pagina 32 așază individul — inima și centrul autovindecării —
în mijlocul unei palete de terapii. Fundația este Gaia, iubita noastră planetă, care ne susține și ne ajută. Este o prezență luminoasă și binecuvântată, îmbrățișându-ne și iluminându-ne cu misterul prezenței iubitoare a lui Dumnezeu.
Eu recomand patru ramuri de tehnici de vindecare: medicina, intervențiile fizice, psihoterapiile și metodele integrării spirituale. Fiecare dintre ele este divizată
pentru a arăta căi individuale ce reprezintă mult mai mult, însă această diagramă
are și limite, căci este bidimensională, sugerând că relațiile dintre instrumentele de autovindecare sunt liniare. Asta nu poate fi mai departe de adevăr, căci relațiile propriu-zise sunt complexe și numeroase, dând naștere unei mari diversități. Cel mai bine e să considerăm această diagramă parte a unei rețele tridimensionale ce dă naștere unui tipar geodezic de posibilități vindecătoare. Un exemplu ar fi o abordare bazată pe plante medicinale, masaj, psihosinteză și meditație. Această asociere îi poate oferi persoanei implicate exact ceea ce îi este necesar pentru facilitarea autovindecării. Cu toate acestea, se poate să fie potrivită și numai homeopatia. Aceste asocieri pun la dispoziție abordări de mare subtilitate și diversitate.
MEDICAMENTUL
Cuvântul „medicament“ este folosit aici pentru a descrie orice este administrat, orice reprezintă un dar al Pământului. La prima vedere, poate părea ciudat că
medicamentele se află în același grup cu plantele medicinale și homeopatia.
Toate sunt materii și, ca urmare, fac parte din diversitatea și bogăția planetei noastre. Indiferent că e vorba de hidrocortizon, de rădăcină de unicorn sau de un Remediu Floral Bach, toate provin din trupul planetei. Ar fi o greșeală să le judecăm diferit. Are fiecare locul său. E nevoie doar de o deosebire clară cu privire la tratamentul potrivit pentru fiecare individ unic. Nu e nimic universal rău cu privire la chimioterapie sau universal bun cu privire la plantele
medicinale. Să fim recunoscători că putem alege.
INTERVENȚIILE FIZICE
Corpul fizic are o înțelepciune profundă, depășind cu mult capacitatea minții de a o concepe. A apărut o întreagă serie de modalități de eliberare a acestei înțelepciuni și de potențare a acțiunii vindecătoare a corpului. Probabil cea mai limitată și mai primitivă metodă este chirurgia. Dar există momente în care tot ce se poate face este înlăturarea țesutului afectat. Operația e cu mult mai puțin necesară decât consideră chirurgii noștri, dar este, în continuare, o formă validă
și, ocazional, adecvată de intervenție fizică. Acupunctura, terapia chineză antică
de echilibrare a energiei corpului, este cea mai utilă modalitate de intervenție fizică. Pe lângă aceste două tipuri foarte diferite de intervenții, putem enumera tehnici manuale precum fizioterapia, osteopatia, chiropractica, masajul și masajul Rolfing. Alături de aceste tehnici efectuate asupra noastră, există și acelea pe care le facem noi înșine. Este vorba de yoga, alergare, dans și toate formele de exerciții și manifestări fizice.
PSIHOTERAPIILE
Mare parte dintre suferințele și traumele pe care le-am trăit în viață sunt rezultatul problemelor emoționale și mentale. Există o serie de terapii care ne ajută să înaintăm către cunoașterea interioară și către alinierea integrativă a eului nostru psihologic. Nu doar persoanele traumatizate emoțional sau confuze mental beneficiază de pe urma explorării și vindecării tulburărilor de natură
emoțională sau mentală. Chiar și omul obișnuit poate învăța multe în vederea întregirii. Eliberarea potențialului unui individ poate să-l transforme pe acesta, holistic vorbind, ceea ce influențează mai departe întreaga sa lume. Revizuirea sistemului de concepții, a imaginii de sine, a tiparelor de comportament și a impulsurilor sau motivațiilor profunde într-un context al clarității poate să
elibereze mari rezerve de energie vindecătoare, ca o afirmare a vieții și țelurilor individuale.
În cadrul diverselor terapii, s-ar putea să difere perspectivele asupra alcătuirii psihice a ființei umane, accentul fiind pus pe părți diferite ale „geografiei noastre interioare“. Însă toate sunt de ajutor în eliberarea blocajelor mentale și emoționale. Abordările se întind de la psihanaliza tradițională la terapiile umaniste și la cele numite transpersonale, care admit și lucrează cu dimensiunea spirituală, precum și cu alte aspecte ale ființei noastre.
INTEGRAREA SPIRITUALĂ
