evolueze. O parte integrală a acestei perspective este evoluția conștiinței în multiplele ei forme. Șansa pe care o avem acum în față este să recunoaștem conștient și să adoptăm rolul ce ne revine ca parte din această ființă mai mare care este Gaia. Înțelegerea acestui lucru nu e nouă pentru noi; ea a fost acceptată
de mistici din toate religiile atâta vreme cât omenirea a căutat adevărul mistic.
Cu toate acestea, am ajuns într-un punct în evoluția culturii umane în care aceste perspective devin chestiuni științifice și în care are loc cu adevărat
„spiritualizarea terestră“.
Revelația unității noastre cu Gaia ne oferă un context nou în care să percepem lumea și activitățile omenești. Deși detaliile realității noastre ca atare nu se schimbă, perspectiva mai largă pe care o avem schimbă totul, pe măsură ce devenim conștienți de interrelațiile părților ce alcătuiesc întregul. Se poate face o comparație cu fizica atunci când a apărut teoria relativității; ea nu a schimbat legile termodinamicii sau specificul fizicii newtoniene, dar aceste legi și perspectiva asupra lumii au ajuns să fie percepute în cadrul unei viziuni mai cuprinzătoare asupra lumii, iar implicațiile acestui fapt nu sunt încă pe deplin înțelese.
Însăși capacitatea de a percepe Pământul ca fiind viu, ca fiind Gaia, este un indiciu al expansiunii conștiinței pe care o trăiește omenirea ca întreg. Până de curând, singurul domeniu al preocupării umane care era suficient de inclusiv și holistic pentru a cuprinde perspectivele care indicau unitatea noastră a fost cel al
misticismului și al spiritualității. Unele dintre aceste idei reies din învățăturile celor iluminați spiritual sau din expresia poeților, artiștilor și muzicienilor. Este clar acum că, inclusiv în știința cea mai materialistă, fizica, au fost atinse limitele reducționismului. Pentru a explora mai departe natura lumii noastre e necesară
extinderea parametrilor în vederea cuprinderii întregului în fiecare sistem.
Întregul este întotdeauna mai mult decât suma părților. Analizarea sau reducerea a ceva la părțile sale componente ne spune foarte puțin și, pentru a afla mai mult aceste părți trebuie văzute într-o perspectivă mai largă, care să includă funcții și relații. Indiferent că e vorba de un atom, de o margaretă, de un muncitor într-o fabrică de automobile, acesta poate fi perceput și înțeles doar în relație cu întregul mai mare din care face parte. Acesta este miezul holismului.
Activitatea fizicianului și teoreticianului David Bohm ne oferă un bun exemplu al modului în care știința începe să abordeze realitatea ca pe o rețea dinamică de relații ce nu poate fi înțeleasă decât dacă se ține cont și de conștiință ca parte integrantă a universului.⁴ Teoria lui Bohm explorează ordinea pe care el o consideră inerentă la un nivel „nonmanifest“ în rețeaua cosmică de relații ce alcătuiesc „întregul nostru neștirbit“. El a numit această ordine „implicită“ sau
„intrinsecă“, spre deosebire de structura „explicită“ și „extrinsecă“ a universului.
O analogie utilă este cea a hologramei, o placă transparentă special creată care, atunci când este iluminată de o rază laser, dă naștere unei imagini tridimensionale. Proprietatea extraordinară a unei holograme este aceea că
fiecare parte a plăcii holografice conține informația întregii imagini. Indiferent ce parte a plăcii holografice este iluminată cu laserul, va apărea întreaga imagine (chiar dacă având mai puține detalii). Informația întregului este conținută în fiecare parte a sa sau e intrinsecă tuturor părților sale.
Aceasta este natura lumii și a universului nostru, o unitate și o întregire implicită, care sunt baza și natura creației. Această perspectivă admite și natura dinamică a universului prin intermediul conceptului de „holomișcare“, ținând seama de fenomenele dinamice din care decurg toate formele universului material. Accentul cercetării s-a deplasat de la structura obiectelor la structura mișcării, dezvăluind ordinea intrinsecă holomișcării. Implicit în această percepție a realității este rolul esențial jucat de conștiință. Corelația minte/materie și interdependența lor nu creează o relație cauzală. Mintea și materia sunt proiecții reciproc intrinseci ale unei realități mai înalte, care nu este nici materie, nici conștiință.
Cu astfel de teorii avansate în fizică și cu recunoașterea pământului/Gaia în viața
științifică, e clar că s-au pus în mișcare schimbări profunde în percepția lumii, schimbări adoptate de știință. Această perspectivă asupra lumii devine tot mai armonizată cu viziunile oferite omenirii de mistici și de filosofii spiritualității orientale.⁵ Cuvântul „holistic“ descrie acele întreguri integrate ale căror proprietăți nu pot fi reduse la cele ale unor unități mai mici. Atitudinile și percepțiile holistice apar în toate domeniile vieții, de la agricultură și medicină la politică. Cuvântul își are rădăcinile în grecescul holos sau întreg și a fost utilizat de Arthur Koestler pentru crearea cuvântului „holon“ în încercarea de a înțelege cum acționează sistemele ca întreguri, chiar dacă fac în continuare parte din întreguri și mai mari. Astfel că vedem că fiecare holon are două tendințe opuse: o tendință integrativă de a funcționa ca parte a unui întreg mai mare și o tendință
de autoafirmare, de conservare a autonomiei individuale. Subsistemele care se încadrează în categoria holoni pot fi indivizii, ecosistemele sau celulele individuale, ceea ce arată că, pentru sănătate, la orice nivel de organizare, aceste tendințe opuse, dar complementare trebuie să fie în echilibru dinamic. Trebuie să
existe armonie între integrare și autoafirmare care să facă întregul sistem flexibil și deschis la schimbare.
Devine evident că, atunci când se ține cont de întreg subiectul vindecării, fie medicală, fie societală, trebuie avute în vedere nevoile individului sau ale organului în contextul întregului mai mare în care există. Trebuie să ne concentrăm pe relația dintre individ și societate, dintre organe și organism.
Relația dinamică dintre parte și întreg poate fi demonstrată ca fiind crucială în orice domeniu de activitate, iar implicațiile sale în vindecare sunt explorate în această carte; însă se poate ajunge la concluzii mai largi și mai profunde.
Devine evident că are loc o schimbare fundamentală de perspectivă și de context. Tranziția către perspectiva holistică asupra lumii nu este decât o manifestare a acestei reorientări profunde a conștiinței umane. Este, probabil, răspunsul la schimbarea intimă din însăși țesătura umanității. Dacă interpretăm evoluția drept povestea în desfășurare a conștiinței pe planeta noastră, atunci punctul la care a ajuns omenirea este pragul unor expansiuni profunde în conținuturile și contextele conștiinței. Marea paletă de crize cu care ne confruntăm poate fi văzută ca rezultat al limitărilor, acestea fiind rezolvabile numai prin explorarea unor zone mai profunde, mai largi și inclusive ale sensului. Percepția Gaiei și lumii face parte din tranziția către conștiința planetară în care problemele noaste sunt soluționabile. Dacă le vom rezolva sau nu, asta e o altă chestiune!
În acest punct al schimbării și crizei nu mai există repere comode, nici cărți care să ne îndrume, ci doar câteva indicatoare ocazionale care arată direcția. Limitele gândirii și percepției, care s-au dovedit atât de utile timp îndelungat, sunt acum doar surse de suferință și de criză. Însă criza este o oportunitate și, ca urmare a presiunii și disconfortului din viețile noastre individuale și sociale, apar crăpături în cochilia vieții umane. Are loc un salt cuantic în conștiință și posibilitate și, așa cum afirmă Marilyn Ferguson,: „Nu trecutul este potențialul nostru“.
Dinspre profunzimile rădăcinilor spirituale ale umanității bate vântul schimbării, purtându-ne înainte, trezindu-ne. E greu de spus ce înseamnă această schimbare, deși pot fi identificate anumite direcții. Chiar dacă problemele rămân aceleași, calitatea abordării lor va fi îmbunătățită dacă le vom considera părți din alte întreguri. Soluția poate să rezide într-o incluziune noncritică, în care se face diferența între ceea ce este și ceea ce nu este potrivit între părțile întregului, în loc de criticarea diferențelor. Așa cum i s-a spus omenirii de milenii întregi, soluția stă în iubire. Și fiecare dintre noi avem un rol de jucat în această
explorare a noului, în dezvăluirea noilor noștri parametri, în înaintarea umanității către lumină.
Una dintre modalitățile în care se manifestă această transformare profund spirituală se află în zona valorilor și atitudinilor culturale, ceea ce duce la o
„schimbare de paradigmă“, o schimbare a tiparelor de gândire, de percepție și a valorilor care alcătuiesc viziunea noastră particulară asupra realității. Aceasta cuprinde viziunea completă a ceea ce societatea consideră drept realitatea sa.
Modul în care știința este transformată astfel a fost discutat în trecere, dar impactul cultural este profund și adesea dureros. Întregul lumii noastre — ca indivizi, civilizație sau biosferă — trece printr-o criză a nașterii și tranziției.
Suferința acestei evoluții nu trebuie evitată; transformarea culturală nu poate fi împiedicată. Se pare că în trauma procesului nașterii stă scăparea noastră din criză și colaps.
În haosul care pare să domine în această perioadă de tranziție, răspunsul nostru poate să fie complet liber și deschis. În anumite domenii există o evoluție activă
către o nouă viziune, care se arată în anumite areale ale științei și artei, în dezvoltarea comunitară și în expansiunea pe scară largă a evoluției și spiritualității umane. Totuși, în alte domenii, oamenii se agață de vechea viziune și paradigmă, ceea ce provoacă mai multă suferință, căci vechile tipare nu mai pot oferi ajutor și îndrumare în această nouă situație. Politica și economia încearcă cu ultimele forțe să pună stavilă acestui val, fiind acele domenii în care
gândirea este blocată în vechile percepții fragmentare. Dacă nu are loc o deplasare către politici și atitudini mai inclusive, o adoptare a conceptului că
facem parte cu toții dintr-o singură lume, atunci speranțele pentru vindecarea acestei megacrize sunt foarte mici. Totuși, în noua paradigmă, perspectiva este total diferită. Chiar dacă nu este ușor, există multe direcții în care poate să
evolueze cultura noastră. Spiritul întregirii pe care îl pune holismul la dispoziția umanității poate acționa ca un far călăuzitor în drumul nostru către casă.
Viziunea despre Gaia deschide calea prin care conștiința umanității să poată
rezona cu întregul planetar. Viziunea și țelul impulsului spiritual al umanității pot să sintetizeze conștient strădania științifică și să permită o interacțiune dinamică
a umanității și a altor areale ale naturii, în cadrul cuprinzător al ființei care este planeta noastră, Gaia.
Din fluxul adecvat de energii prezente într-un sistem, într-un corp, într-un ecosistem provin armonia ecologică și vindecarea. În această carte vreau să-ți împărtășesc viziunea mea despre medicina naturistă ca manifestare activă a Gaiei, cea care ne oferă tot ce avem nevoie pentru ca organismul nostru să fie sănătos și plin de vitalitate, permițându-ne, în schimb, o implicare și mai mare în întreg. Vindecarea holistică ne pune la dispoziție din abundență tehnici relevante și valide, ceva ce reflectă pur și simplu diversitatea conștiinței umane. Nu e nevoie să se separe medicina naturistă de alte forme holistice și nici chiar de medicina alopată; toate sunt agenți valizi ai vindecării. Această carte se concentrează asupra plantelor medicinale ca instrument de vindecare, ca vindecătoare ecologice oferite în dar omenirii de Gaia.
PLANTELE MEDICINALE ȘI ECOLOGIATu faci să crească iarba pentru vite și verdețuri pentru nevoile omului.
PSALM 104:14
Plantele medicinale care alcătuiesc mare parte din regnul vegetal sunt o interfață
