structură arhitecturală care facilitează aceste activități complexe într-un mod miraculos de eficient.
Explorarea problemelor urechii interne nu face obiectul acestei cărți.
Preocuparea noastră sunt afecțiunile cauzate de infecțiile și acumulările de mucus ce pot fi gestionate prin tratament la domiciliu.
INFECȚIILE
Infecțiile urechii medii își au adesea originea în gât și se întind de-a lungul trompei lui Eustachio. Cele mai importante plante ce pot fi utilizate ca remedii antimicrobiene sunt stânjenelul, echinacea, usturoiul și indigoul sălbatic, care sunt și anticatar, și alterative, echinacea fiind cea mai utilă în infecțiile urechii, nasului și gâtului. Plantele bogate în uleiuri antiseptice sunt și ele folositoare, dar sunt mai indicate în probleme ce privesc gâtul sau nasul. Trebuie avute în vedere și tonicele limfatice ca lipicioasa și rădăcina de cârmâz, precum și tonicele anticatar și pentru mucoase: florile de soc, splinuța și gențiana.
Plantele medicinale adecvate trebuie combinate într-un ceai (poate cu excepția gențianei, care, din cauza gustului său amar, trebuie administrată adesea sub formă de pudră în capsule, mai ales copiilor). Chiar dacă acest tratament intern este eficient, în cazul durerilor de urechi este nevoie și de un tratament extern.
Durerea de ureche poate să fie foarte agresivă, mai ales la copii, și să provoace multă neplăcere, dar există mai multe modalități de a calma astfel de dureri.
DURERILE DE URECHE
Cea mai rapidă modalitate pe care o cunosc de a scăpa de o durere de ureche este folosind suc de Umbilicus rupestris. Se adună câteva dintre frunzele rotunde ale plantei. Ea se găsește din când în când pe pereți și pe pietrele din multe locuri.
(Nu poate fi confundată, căci tulpina coboară din centrul unei frunze rotunde.) Se zdrobesc într-o sită 2–3 frunze și se strânge sucul astfel obținut. În urechea care doare se pun 2 picături (care trebuie să fie la temperatura corpului) din acest suc verde, apoi un dop de vată în ureche.
Și uleiul de lumânărică poate fi folosit în același fel, precum și uleiul cald de migdale sau tinctura de lobelia. Dacă nu găsești niciuna dintre ele, poți să faci o infuzie puternică de mușețel, isop și coada-șoricelului și să pui în ureche câteva picături.
Chiar dacă oricare dintre aceste remedii va calma durerea de ureche, trebuie să
reținem că infecția în sine este cea care provoacă durerea și că și aceasta trebuie tratată.
MASTOIDITA
O afecțiune des întâlnită este infecția mastoidiană, imediat în spatele urechii, din care poate să rezulte un abces sau o rană care coace, afectând urechea externă
sau urechea medie. Această afecțiune trebuie tratată în același fel ca abcesele, respectiv ca infecție sistemică (vezi capitolul despre piele).
SURZENIA ȘI PROBLEMELE DE AUZ
Surzenia se poate datora unor cauze neurologice sau unui blocaj de mucus la nivelul urechii medii. Un astfel de blocaj poate fi tratat cu succes urmând abordarea descrisă pentru acumularea de mucus nazal. O acumulare de cerumen pe canalul auditiv extern poate și ea să contribuie la surzenie, iar aceasta trebuie înlăturată de un terapeut competent.
TINITUSUL
Tinitusul este o afecțiune în care auzim un zgomot în ureche. Ea poate fi provocată de o congestie, dar, indiferent de cauză, poate fi tratată eficient cu Black Cohosh (Cimicifuga racemosa) sau cu gențiană, sub formă de ceai sau de capsule, administrate o perioadă de timp.
NASUL
Căile nazale sunt căptușite cu o mucoasă. Aceasta secretă constant mucus pentru a se proteja de uscare și pentru a elimina și a steriliza orice factor iritant care pătrunde în nas când respirăm. Secreția naturală de mucus poate să fie stimulată
de diverși factori și să ducă la probleme de exces de mucus, ca în caz de guturai sau de răceală. Motivul poate să fie factorii iritanți externi, cum ar fi tutunul sau fumul de la țeava de eșapament, particulele de praf ori bacteriile, dar cele mai des întâlnite sunt problemele interne ca urmare a unei stări de acumulare interioară de toxine, din cauza unui stil de viață inadecvat, în special o alimentație inadecvată (vezi secțiunea de alimentație antimucogenă din capitolul despre sistemul respirator congestionat). Dacă aceasta este cauza, organismul se folosește de mucusul de pe tractul respirator superior ca vehicul pentru eliminarea reziduurilor. Primul pas în tratarea unor astfel de afecțiuni este analizarea alimentației. Toate recomandările următoare de tratament naturist pornesc de la presupunerea că este urmată o alimentație săracă în produse mucogene.
ACUMULAREA DE MUCUS
Așa cum am afirmat deja, acumularea de mucus nazal poate să fie rezultatul unor factori sistemici, dar să se datoreze și unor infecții și alergii. Pentru a trata eficient această problemă uneori îndărătnică, ne putem folosi de plante medicinale care acționează asupra mucoasei nazale, tratând, în același timp, organismul într-un context mai larg. Plante ca florile de soc, silurul și splinuța aduc o ameliorare specifică, întrucât au efect anticatar și astringent, splinuța fiind, de regulă, cea mai eficientă. Gențiana este un alt remediu specific pentru mucusul nazal excesiv, dar trebuie folosită cu precauție, căci unii vor constata o acțiune ce duce la uscarea excesivă a mucoasei. Acumularea de mucus este însoțită adesea de infecție, așa că trebuie folosite și remedii antimicrobiene,
precum echinacea, usturoiul (administrat cel mai bine crud sau sub formă de capsule uleioase) sau indigoul sălbatic.
Întrucât sistemul limfatic este stresat, trebuie inclusă și rădăcina de cârmâz, aceasta fiind un bun tonic pentru organism și având și acțiune anticatar.
Pe lângă folosirea unui amestec din aceste plante medicinale sub formă de ceai, putem să preparăm și o excelentă alifie de uleiuri volatile antiseptice pentru ameliorarea congestiei nazale. Aceasta se poate aplica în cantități foarte mici pe nări și inhalată astfel sau se poate frecționa pieptul cu ea seara la culcare pentru ca vaporii să fie inhalați. Se combină:
ulei de mentă
15 ml
ulei de eucalipt
15 ml
ulei de pin
15 ml
vaselină
500 g
Se topește vaselina fără a se încinge excesiv. Când devine lichidă, se adaugă
uleiurile și se amestecă. Se toarnă amestecul în vase care se acoperă etanș când alifia a ajuns la temperatura camerei.
O altă modalitate de a inhala uleiuri volatile este prin metoda inhalării de aburi.
Putem să folosim fie o parte din alifie, fie o plantă aromatică, precum eucaliptul, acele de pin sau chiar mușețelul. Pentru o inhalație cu eucalipt, se pun într-un vas trei lingurițe cu frunze și se toarnă 2 l apă clocotită peste ele. Se așază capul deasupra vasului și se acoperă cu un prosop, pentru a împiedica pierderea de uleiuri volatile. Se inhalează pe nas aproximativ 10 minute. Nu se iese imediat după aceea, căci mucoasa nazală va fi foarte sensibilă pentru o vreme. Se repetă
