procedura de 2–3 ori pe zi.
RĂCEALA
Banala răceală este, de regulă, considerată ca un inconvenient ce trebuie suprimat cât mai repede posibil. Este un exemplu tipic al modului în care percepem „boala“; o vedem ca pe ceva ce trebuie combătut, în loc să o luăm drept un indiciu care ne arată că e ceva dezechilibrat în organismul nostru.
Scopul nu trebuie să fie suprimarea acestui indiciu și continuarea dezechilibrului, ci mai degrabă găsirea drumului înapoi către armonia interioară, făcând astfel indiciul inutil. „Facem“ o răceală atunci când starea organismului nostru este potrivită pentru propășirea virusului. Dacă mediul nostru intern ar fi sănătos și în armonie, nu am „face“ o răceală, indiferent cu câte virusuri am fi
„bombardați“.
Primul pas în tratamentul răcelii este să acționezi asupra cauzelor acumulării de mucus (vezi la acumularea de mucus). În majoritatea cazurilor, asta înseamnă
renunțarea la toate produsele din alimentație care stimulează formarea de mucus.
Dacă de obicei „faci răceli“ toată iarna, e recomandabilă o alimentație antimucogenă tot timpul.
Următorul pas este tratarea cu plante medicinale a răcelii. Plantele medicinale
prezentate pentru acumularea de mucus sunt toate benefice, dar există și multe remedii specifice pentru răceală. Fiecare zonă are specificul propriu, însă toate sunt utile. Preferata mea este o combinație de flori de soc, mentă și coada-șoricelului în părți egale, ceai care asociază proprietățile anticatar și de tonifiere a mucoasei ale florilor de soc cu acțiunea stimulatoare și decongestivă a mentei și cu cele diaforetice și diuretice ale cozii-șoricelului. Acest ceai trebuie băut de cel puțin 3 ori pe zi, cât de fierbinte se poate. Dacă răceala este însoțită de febră, se folosește încă un diaforetic precum Eupatorium perfoliatum.
Pe lângă adoptarea unei alimentații antimucogene și recurgerea la plante medicinale, trebuie avută în vedere și vitamina C. Valoarea sa este inegalabilă și în tratamentul, și în profilaxia pe termen lung a răcelii. S-a discutat mult cu privire la doza exactă de vitamina C. Eu recomand o doză de 2 g vitamină, împărțită de-a lungul zilei, de la primul semn de răceală și câteva zile după ce a trecut, apoi scăderea dozei la 500 mg. În mod ideal, ar trebui luat sub formă de fructe de acerola sau de măceșe, sau de extracte din acestea, căci ambele sunt bogate în bioflavonoidele necesare absorbției și acțiunii vitaminei C.
GRIPA
O plantă care nu trebuie să lipsească din nicio casă în caz de gripă este Eupatorium perfoliatum, căci ea ameliorează durerile și suferința, calmând o parte din starea de rău generată de această infecție neplăcută. Un amestec util este următorul:
Eupatorium perfoliatum
2 părți
flori de soc
1 parte
mentă
1 parte
Se bea o ceașcă din acest ceai, cât de fierbinte se poate, din două în două ore.
Dacă e prea amar, în special în cazul copiilor, poate fi îndulcit cu lemn-dulce.
Depresia ce însoțește uneori gripa sau o urmează poate fi ameliorată luând gura-lupului sau verbină. Dacă au fost administrate antibiotice, e bine să se ia apoi vitamina C și să se mănânce iaurt. Vitamina C ameliorează stresul provocat organismului de antibiotice și de febră. Iaurtul este bun, căci antibioticele tind să
ucidă bacteriile intestinale necesare pentru buna funcționare a digestiei.
Consumul de iaurt natural (și nu din cel care a fost pasteurizat) poate ajuta la dezvoltarea de noi bacterii benefice în intestine.
SINUZITA
Sinuzita, o infecție a cavităților sinuzale, se transformă adesea dintr-o stare acută
într-una cronică și poate, la anumite persoane, să devină foarte persistentă și aproape constantă. Pentru un tratament pe termen scurt, un amestec eficient este următorul:
echinacea
1 parte
splinuță
1 parte
gențiană
1 parte
frunze de nalbă-mare
1 parte
Se bea o ceașcă din acest ceai din două în două ore.
Acest amestec conține proprietățile antimicrobiene ale echinaceii, acțiunea anticatar a splinuței, acțiunea tonică și anticatar a gențianei și neprețuita contribuție emolientă a frunzelor de nalbă-mare. Pe lângă acest ceai, alifia și inhalația cu aburi recomandate pentru acumularea de mucus se pot dovedi benefice, în plus față de recomandările generale prezentate aici.
Ca tratament pe termen lung, mai ales în cazurile persistente, trebuie mai întâi analizată alimentația, cu accent din nou pe alimentele mucogene, căci sinuzita depinde de starea mucoaselor. Alimentația trebuie suplimentată cu vitamina C și cu usturoi, consumat fie crud, fie sub formă de capsule uleioase.
FEBRA FÂNULUI
Febra fânului și alte afecțiuni, precum rinita alergică, sunt provocate de o reacție imunologică la o substanță alergenă din exterior. Se dezbate încă privitor la motivele pentru care organismul reacționează în această manieră hipersensibilă.
