— Vai, madam Delcă, şi dumneata! Cum de ce? Să vezi! Dar te cultivi, dar te amuzi..
— Să umbli la bătrâneţe, n-are niciun chichirez! Las-că nici când eram tânără nu mă omoram io să umblu! Şi la ce să mai umblu, dacă le văz la televizor pe toate?..
— Una este televizorul, madam Delcă, alta este în realitate! Şi pe urmă
mişcarea face bine, întinereşte! Şi psihic, şi fizic îţi face bine! Oamenii de vârsta noastră merg la baluri, la petreceri..
— Asta ar mai lipsi! Să i s-aprinză călcâiele la lighioana bătrână după cine ştie ce matracucă! Că era mare dansator, şi ce valsuri dansam când eram tineri! Se oprea toţi, numa să se uite la noi! Da acu, la ce să te fâţâi, dacă ce face tinerii, tu, boşorog, tot nu mai eşti în stare să faci? Asta numa lu nebuna de Reli i-ar place, să meargă la baluri şi să se dea la bărbaţi, că ea zice că are nevoie de bărbat, şi al ei, la cinzeci de ani, n-a mai putut..
— Nu-i vorba neapărat de viaţa sexuală, madam Delcă, deşi acolo ei au o cu totul altă concepţie! Teribil de liberă! Şi eu, cât sunt de îngăduitoare, uneori tot am fost şocată..
— Să fie la ei, acolo!.. Că de distracţii nu duce lipsă lumea!
— Îţi înţeleg reţinerea, dar nu m-am referit doar la asta! M-am referit la o viaţă de om încă tânăr, la sport, pentru că acolo toţi joacă tenis, înoată în piscină, urcă pe munte, da, da, de ce nu! De ce nu, şi-aici ai găsit un cusur?
Dă-mi voie să te contrazic, madam Delcă! Adică de ce crezi dumneata că e mai bine să te îmbraci ca o cioară în negru, să umbli numai pe la parastase şi să păzeşti nepoţii, fără ca nimeni măcar să-ţi mulţumească? De ce preferi acest mod de viaţă? De ce, tocmai pentru că la bătrâneţe eşti mai urât, să nu fii cochet îmbrăcată – un masaj, o îngrijire cosmetică? De ce nu încerci să te întreţii, să faci un sport mai uşor. .
— Chiar că numa asta ne mai lipseşte! La omu meu, la o sută douăzeci de kilograme cât are, numa un sport îi trebuieşte! Că mai sport decât s-aducă
lemnele şi cărbunii din fundu curţii, de la magazie, ce vrei mai sport ca ăsta?
Şi-ncă nici să se-ncheie la şirete, nici de asta nu mai e în stare singur! Aşa că
io una am sport destul! Altele n-oi avea, da de sport nu duc lipsă!. .
339
Şi mai dă-te dracu cu aiurelile tale! Că nu vezi cum arăţi, gălbejită, şi numa piele pe os, cu cosmeticile şi cu distracţiile tale! Mai dă-te dracu, şi lasă
hodorogu ăla de ceas şi du-te sus şi adă banii! Adă banii, că-mi vine-un leşin de la lingurea şi văz negru-naintea ochilor, de foame.. Că io rabd cât rabd, da şi când n-oi mai răbda, i-o zic de-a dreptu! Că dacă nu-i zic, cine pierde? Nu pierz tot io? Ş-atuncea?
— Nu, madam Delcă, nu! Dumneata n-ai invocat decât prejudecăţi! Pentru că unde scrie că domnul Delcă trebuie să aibă o sută douăzeci de kilograme, la vârsta lui? Uite un lucru la care, te rog să mă ierţi, n-ai fost atentă! Şi de câte ori nu ţi-am spus, şi eu, şi Muti: nimic prăjit! Numai pasăre şi vită –
fiartă. Porc – la grătar! Nu prăjit în tigaie! Nu te supăra pe mine, te rog, pentru că la fel ca la o soră îţi spun: regimul alimentar şi apoi mişcare! Nu macaroane! Nu pâine! Nu ciorbe! O friptură, un fruct, mişcare, pentru că
numai sedentarismul..
— Haida-de! Păi ce spui dumneata, madam Ivona, asta e peste poate! Păi po’ să-ţi jur că e trei luni de când n-am mai pus carne-n gură! He, he, păi ce posturi fac io şi omu meu, poa’ să mă puie d-acu în calendar, cu sfinţii! Păi la astea ce spui dumneata, fac pensia praf în două zile! Fără ciorbe, fără
macaroane, fără o mâncare de cartofi, fără o iahnie – păi astea e la mine baza, şi altminterea nu se poate! Nu se poate, şi gata! Păi, două suflete, şase sute cinzeci de lei, şi chiria, şi lumina, şi televizoru?. .
— Da, dacă mă pun în postura dumitale, da, e mai dificil. Nu pot să nu recunosc că este, de aceea de multe ori ţi-am spus: eu te admir, madam Delcă, pentru cum îţi conduci gospodăria, cu veniturile pe care le ai... Totuşi, dacă ai evita prăjeala, dacă..
— Ei, io numa aşa am mâncat, şi n-am mai murit! Şi i-am dat şi la omu meu, şi uite că nu s-a lipit de noi nicio boală! Că ăla care e slab, e nervos şi e lingav şi de el se lipeşte bolile şi toate relele pământului! Şi regimu, asta e pentru oameni bogaţi! Asta-i ce i-am spus şi lu madam Ioaniu şi mi-a zis: ai şi tu dreptate, Vica! Că dacă ai patru-cinci mii pensie-mpreună, poţi să te îndopi cu ce vrei, da din şase sute, ori mănânci cartofi şi pâine, ori rabzi de foame. La patru mii pensie, iei şi carne, iei şi Cico, iei şi căpşuni, iei şi pateuri, iei ce vrei. .
— Da, madam Delcă, da. . Pe lângă biata pensioară a soţului dumitale, ţi se poate părea că noi... Dar în realitate, nu! În realitate, diferenţa nu este atât de mare..
340
Uite ce înseamnă neamul prost: tu îi întinzi un deget, şi el îţi ia toată
mâna! Eu o tratez de la egal la egal şi mă arăt cât se poate de drăguţă cu ea, şi ea îşi permite să ne judece! Ne şi judecă, şi ne face socoteala la bani, pentru că oamenii din popor aşa sunt: la ei interesul practic primează! Ei nu se pierd ca noi în idealuri, ei sunt tot timpul cu picioarele pe pământ şi, oricât le-ai da, sunt nemulţumiţi: găsesc normal să le dai, asta e datoria ta, şi anormal să ai ceva şi tu! Îţi discută pensia ta şi pensia bărbatului ei de parcă
ai avea tu vreo vină că ai făcut o facultate şi ai mai mulţi ani în câmpu’
muncii! Când numai tu ştii câte ai înghiţit pentru amărâta asta de pensie! Tu nu ţi-ai permis să stai acasă, deşi ai fi avut ce face, dar ea spune, sus şi tare: nu mi-a plăcut mie să am stăpân pe cap! Ei, dacă nu ţi-a plăcut, atunci vezi-ţi de lungul nasului!
— . .Ei, madam Delcă, ia banii noştri, pune pe hârtie cheltuielile şi obligaţiile şi ai să vezi ce rămâne! Pune încălzirea şi întreţinerea unei case atât de mari, pune telefoanele cu Tudor şi pachetele care costă enorm, pentru că şi acum tot noi trimitem, pune doctoriile, apoi orişice reparaţie –
un pantof, o haină, o cumpărătură.. Pe urmă obligaţiile, pentru că nicăieri nu intri fără o floare, o atenţie, o bomboană. . Ei nu, madam Delcă, nu, să nu ţi se pară un fleac: orice vizită te duce spre cincizeci de lei! Sigur, îi dăm cu plăcere, pentru cei apropiaţi dai cu plăcere, dar vezi! Se adună! Una peste alta, se adună! Dar, à propos! Dacă tot ai făcut drumul pân-aici, să-ţi dau de pe-acum şi cinzeci de lei ce s-ar cuveni să ţi-i dau luna următoare!
— Eee, lasă! Lasă, că nici dumneata n-ai! Ai şi dumneata cheltuielile astea, de tot ziseşi. . Mi-oi trimite, dacă oi putea, când o fi, pân poştă. .
— Este drept că m-ai prins puţin în pană, şi ştii de ce? Pentru că mâine îmi vine pensia şi înainte de pensie sunt strâmtorată, totdeauna. Eu cu banul meu, Niki cu banul lui, am considerat că e mai sănătos aşa, să nu existe discuţii. Punem împreună pentru cheltuielile comune. Aş putea însă să iau din banii de boilăr şi, când îmi vine pensia, să îi pun la loc. Niki nici n-o să
aibă vreme să ştie. .
— Lasă, madam Ivona! Lasă, dacă-ţi spui! Că tot voiam să plec, uite, tot îmi strângeam ţoaştele! Ce să mai iei, ce să mai pui, ce mai atâta daraveră.. Mi-oi trimite, când oi putea dumneata, pân poştă. .
— Nu-i nicio daraveră, e ceva foarte simplu! Avem de multă vreme bani puşi deoparte pentru boilăr, şi la fiecare pensie punem, fiecare cât poate.
341
Vara trecută, Niki, având nevoie de atâtea înainte de plecarea la Tudor, a cam lichidat banii. . În toamnă am început iar să strângem, şi atunci i-am spus: e ultima oară când îi mai ţii tu, pentru că ai tot timpul tentaţia să intri în ei! Şi, uite, acum eu sunt cea care intru prima..
— Lasă, madam Scarlat, dacă-ţi spui! Iote, am şi plecat! Şi-mi trimiţi când o fi, când oi putea. .
— Ba te rog, madam Delcă, să stai, să-ţi dau acum! Mă duc imediat şi îi aduc şi pe urmă, dacă vrei, poţi să pleci. Dar, te rog, cât lipsesc, uită-te la ceas.. Uită-te şi vezi dacă merge..
