Aşa! Măcar să-i dai puţin peste nas, să-şi dea seama că a depăşit măsura!
Să-şi dea seama care îi e locul, şi că tu faci un sacrificiu când îi dai banii! Un mic sacrificiu pe care nu are să găsească pe altcineva dispus să-l repete.
Pentru că te-a adus în situaţia să te scuzi tot tu în faţa ei, tu, care din pură
filantropie te-ai oferit să-i faci o mică pensioară în fiecare lună! Mai are dreptate şi Niki când spune: Asta, ce faci tu, nu e filantropie.. Tu te laisses faire...
Dar ce-ar comenta Niki, dacă ar şti că am fost în stare să-mi justific veniturile în faţa ei! Şi chiar a fost o eroare, cum mie deseori mi se întâmplă, pentru că am o fire atât de naivă! Atât de credulă! Aici iarăşi are dreptate Niki când spune că orişice copil mă duce de nas dacă vrea! Singura consolare este că, tot justificându-mă, i-am dat peste nas! De o oră mă tot gândesc: să-i dau banii astăzi, înainte de pensie? Să iau din banii de boilăr? Să-i dau cu o săptămână înainte, deci cu riscul să vină mereu mai devreme? Dar dacă nu, însemnează peste numai o săptămână să trebuiască să bat drumul până la poştă – altă corvoadă, alt deranj. Când i-am auzit obrăzniciile, dintr-odată m-am decis: îi dau, dar îi spun foarte clar ce-i cu banii aceştia! Ca să nu fie nicio confuzie! Că şi aşa mi-am pierdut toată dimineaţa din cauza ei! O dimineaţă
pierdută! Să simtă că şi-a luat nasul la purtare: pentru că eu vorbesc cu ea de la egal la egal, şi ea îmi răspunde ca animalul! Şi toate vulgarităţile ei, pe care Muti le suporta, uneori chiar am avut impresia că limbajul şi modul acesta jos de a gândi o amuzau, nu pot deloc să spun că ar fi şi pe genul meu. Nu pot deloc să spun că mi-ar face plăcere.
Ivona pune ceasul la loc, pe bufet, şi iese pe uşă, cu şurubelniţa în mână.
Vica aşteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotoceşte prin ţoaşcă, ia un carbaxin şi se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, 342
mestecând. Vede pe un colţ al mesei albumul învelit în piele grena, îşi pune ochelarii şi se uită la primele pagini, fără prea mare chef. Sus se aude o uşă
închizându-se, pe urmă scara trosneşte sub paşii Ivonei. Ivona intră şi, fără
un cuvânt, îi întinde o hârtie de o sută. Vica lasă repede ochelarii în albumul care rămâne deschis pe masă şi se îndreaptă, greoaie, spre ea, să i-o ia din mână.
— Asta ce-i? O sută? Apăi n-am schimbat, să ştii! Io mai caut pân toaşte, da nu se-ntâmplă niciodată să fie mai mulţi decât ştiu io! Nu se-ntâmplă să uit de bani v’odată..
Ia ţoaşca şi scoate pe rând tot ce are înăuntru: pungile goale de plastic, apoi portofelul. Ivona bâjbâie neatentă cu mâna pe masă după pachetul de ţigări, scoate una, o aprinde..
— Dooj de lei ştiu c-aveam la mine, dooj-de lei şi ceva mărunt, da mai mult, nu.. Da ce-ai de tot taci aşa, madam Scarlat? Te-ai supărat de ceva?
— Ei, asta-i! De ce să mă supăr?
Ivona se ridică, se uită la cele două ceasuri: cel vechi merge, dar a rămas cu cinci minute în urmă. Ţine ţigara aprinsă în colţul gurii, până îl potriveşte.
— Dooj trei, dooj patru.. Nu, ţi-am zis io că n-am! Asta-i tot, şi în plus, nicio lescaie! Nu există să am io bani la mine şi să nu ştiu că îi am! Orice, da asta nu! Las’, madam Scarlat, că mi-i trimiţi dumneata pân poştă! Las’ că nici dumneata n-ai, şi dumneata ai luat din banii de boilăr...
— N-am luat din banii de boilăr.. Am luat dintr-ai lui Niki.. Şi până să se facă boilărul, cine ştie. . Ia-i, madam Delcă!
— De ce să nu se facă boilăru? Şi cum să iau toată suta, madam Scarlat?!
Las’ că mă duc să schimb..
— Unde să te duci?
— Cum unde? La alimentara..
— E închis până luni, e inventar.. N-ai unde să te duci.
— Ee-tee-acu, că n-am un-să schimb! Doar n-a-nchis la toate. Mă duc la tutungerie. .
— E trecut de patru, vezi şi dumneata, a închis. N-avea grijă, că dacă aveai unde să schimbi pe aproape, te trimiteam. Dar n-ai. Ia toată suta şi gata.
Pentru următoarele luni.
— Atuncea-i las p-ăştia dooj patru şi... Când o fi, viu şi-mi dai restu, că ce să mai trimiţi pân mandat. . Viu io, şi. .
343
— Hai, madam Delcă, nu lăsa nimic! Nu lăsa nimic, ia şi suta, că mă supăr!
Dacă îţi spun eu să-i iei, ia-i! Ia-i, că cine ştie ce-are să mai fie?!
— Adică ce vorbă-i asta? Ce te-ai întors aşa? Nu erai aşa când ai plecat!
— Cum să nu fiu?
— Haidi, că nu mă duci pe mine! Doar te ştiu de când erai atâtica! Pe mine nu mă duci cu una, cu două, haidi, spune ce-ai! Că-s gata să plec, mi-am strâns ţoaştele, da cum să plec şi să te las aşa? Eeee, dar-ar dracu-n ei de bărbaţi! Dar-ar dracu-n ei de bărbaţi, că numa de rele se ţine. .
344
Niki
— . .Chiar dacă Niki a împrumutat pe cineva, fără să-mi spună, cu banii de boilăr, acesta nu este pentru noi un motiv de supărare.
— Nu-i place la bărbat să iasă în oraş lefter şi cu buzunarul gol! I-o fi luat cu el, şi tot cu ei o să se întoarcă! Acu auzi cheia-n broască şi.. domnu Niki!
Domnu Niki, cu banii!
— Să iasă cu mii de lei la el! Ce-ţi trece prin minte! Nu, banii de boilăr trebuie să fie în camera lui. În alt sertar, în altă parte decât obişnuim noi să-i punem! Poate special să-i fi ascuns, să nu dau eu de ei, dacă îmi vine cumva ideea. Dar n-a fost nicio dificultate să iau suta dumitale din banii lui de cheltuială. Cunosc locul, dar de obicei nu apelez la banii lui. Bineînţeles, dacă
îi găseam pe cei puşi pentru boilăr, preferam să iau din ei, pentru că sunt banii noştri comuni. Ba chiar contribuţia cea mai mare este a mea. Eu am cheltuit mai puţin, ieşind din casă mai rar ca el; pot spune şi că eu sunt mai interesată de boilăr, pentru că sunt friguroasă. Când vine iarna, simt că mor, pur şi simplu! Iar încep cu focurile şi până în mai n-o mai termin! Iar cenuşa, iar economia la lemne! Şi cărbunii care ard atât de prost! Dar mai ales baia îngheţată. .
