nu ştii cum ţi-o fi, Doamne fereşte, sfârşitu! Aşa şi Ivona: d-aia s-o fi făcut 351
mai cărpănoasă! Că-i merge ei gura, şi Niki-n sus, Niki-n jos, da ştie că
Pramatia o duce de nas! Păi, că tu pui deoparte, să ai d-un boilăr, d-o boală, Doamne fereşte, d-o nenorocire, şi el o-ntinde cu banii, la Matracucă!?! Că
asta pui capu jos că a făcut-o! Da ce-o face Ivona că stă atâta pe sus şi nu mai vine? Că stai puţin, că viu acu, ş-uite cât a trecut şi de coborât nu mai coboară! Că io am milă de ea, că s-a speriat, şi hai, să n-o las singurică, da ea nu se gândeşte. .
— Te-ai plictisit singură, madam Delcă? Ei, ce tresari aşa, eu sunt! Te rog să mă scuzi, dar când am ajuns sus am avut un vertij şi a trebuit să stau întinsă două minute, ca să-mi revin..
— Eee, te-ai speriat, d-aia! Şi io, dacă mi se-ntâmplă ceva, odată mi se taie picioarele şi toată ziua nu mai sunt bună de nimica. Şi-acu tot aşa: de dimineaţă am plecat în mare zor, pe inima goală, şi parcă tot îmi vine leşin..
Da dumneata bag mâna-n foc că n-ai pus az nimica în gură..
— Poate, dar nici foame nu-mi e.. Hai să-ţi citesc scrisoarea. .
— Cine zici că scrie?
— Anca. Ea este responsabilă cu corespondenţa. Nu o iau chiar de la început, s-ar putea să nu te intereseze.. Da uite, aici: Nu ştiu ce tot facem de nu-ţi scriem mai des, dar cu gândul să ştii că suntem mereu la voi. Vorbim în fiecare zi, iar eu de câte ori îmi pun dimineaţa cerceii, fie pe cei de la mama Linica, fie pe cei de la tine, mă gândesc la voi. Pe aici totul e bine, suntem veseli şi extrem de mulţumiţi. Eu am lucrat în noiembrie câte trei zile pe săptămână, dar n-am fost mulţumită, aşa că am continuat să
caut ceva mai bun şi acum aştept răspuns de la un serviciu de turism. Roagă-telui Dumnezeu să se realizeze, pentru că ar fi într-adevăr splendid, şi ca salariu,şi ca tot.
— Da ea ce face, nu-i profesoară acolo?
— E mai greu să intri în învăţământ. Acum încearcă să-şi schimbe profesiunea, stai puţin, ai răbdare, că scrie:
Am rămas faţă de toată lumea în întârziere cu scrisul, pentru că sunt din ceîn ce mai ocupată cu cursul de ştiinţe economice pe care-l urmez, pentru caream de citit şi de pregătit lecţii. La asta se adaugă şi faptul că suntem în plină
mutare în apartamentul nostru. Blocul nu este mare, are doar cinci etaje,parter şi subsol, unde avem o boxă mare şi un loc în garajul subteran alclădirii. Cu maşina putem intra pe o uşă automată. Apartamentul propriu-ziseste format din două camere şi un living. Afară, este un balcon mare, cu vedere 352
asupra unui grup de pomi care seara sunt luminaţi de reflectoare. Bucătăriaeste luminoasă, avem şi un crematoriu chiar acolo. Am montat perdele lasalon şi sufragerie. Le-am luat de aici pentru că trebuiau să fie lungi până lapământ, că avem uşi-ferestre. Imediat ce aranjăm, vom face poze cu interiorulşi-ţi vom trimite. Am reuşit să reparăm scaunele cu fundul de pai şi acum spersă putem da tablourile la înrămat. Am pus şi icoanele pe perete. De Crăciunam fost la Sandra şi la Şerban, unde au venit şi naşii lor din Germania. S-auîmpărţit cadouri şi am petrecut foarte bine. Eu am făcut sarmale cu varză
acră cumpărată de la un magazin armenesc, care are produse de băcănie, genoriental: murături, brânză de Brăila, măsline, nenumărate soiuri de halva(bună de tot), nuci, stafide. Sarmalele mi-au ieşit grozav, Tudor spunea că
erau la fel de bune ca ale lui Muti. Scrisoarea ta, impregnată de încredere înviitor şi de dragoste pentru noi, ne-a făcut o plăcere imensă. Ca de altfel şitelefonul din 18 ianuarie, aniversarea zilei mele de naştere. Tot mare bucuriene-a făcut şi felicitarea de Anul Nou, semnată de diverşii musafiri pe care i-aiavut, cărora le mulţumim şi le urăm la rândul nostru numai bine şi fericire. Negândim mult la voi şi ne pare tare rău că nu suntem cu toţii împreună. Teiubim şi te stimăm enorm...
— Ei, ce faci, madam Scarlat, ce faci? Hai, lasă, că ei e bine acolo, şi noi suntem bine aici.. hai, lasă, ce-ţi veni? Eee, că ce-are ei acolo n-avem noi aici, şi-abia ai fost şi i-ai văzut! Şi-acu-n vară mergi iar, sau când ziceai că mergi?
Haidi, Ivona dragă, ce tot dai apă la şoareci... Lasă, că ei e bine, vezi ce scrie..
— Nu ştiu, de emoţie, nu ştiu.. Şi mi-e milă, de el mai ales. Nu-i uşor pentru Tudor, draga mea! Pentru ea, da, ea face cursuri, aşteaptă, dar el duce greul.. Să nu crezi că e uşor până îţi faci o situaţie acolo... Trebuie să
munceşti, şi iar să munceşti, nu ca aici. Şi el, bietul, când ajunge acasă, se apucă iar să înveţe, că una a învăţat aici, alta a găsit acolo... Că pe degeaba nu-ţi dă nimeni nimic, acolo, şi mă gândesc că aici, uite, avem casa plină, şi ei trebuie s-o ia de la început cu toate.
— Ee, lasă, că pe degeaba nu ţi-o da nimeni acolo, da nici acilea nu-ţi dă..
Ş-acilea, cât ai să dai, eşti bun, cât nu, nu faci o ceapă degerată. Ş-acolo, ş-aici, aşa-i acu.. Aşa a ajuns vremile.. Haidi, lasă, nu te mai amărî, că ştiu de la madam Cristide că pe Tudor nu l-a lăsat comuniştii să intre în partid şi d-aia a trebuit să plece.. Da timpul le rezolvă pe toate. . Da nu vezi unde e ochelarii mei? Că vreau şi io să mă uit ce scrie băiatu..
353
— Ochelarii? Nu. . Parcă nu-i văd, dar ştii ce? S-a făcut atât de târziu, încât nu mai are rost să-i păstrez lui Niki dejunul. Haide să guşti şi dumneata ceva, încerc şi eu să gust..
— S-au schimbat timpurile, a mai îmbătrânit şi madam Cristide, dar stilul şi l-a păstrat: tot rochiile colante, să îţi iasă formele, tot culori criante, pălării cu boruri mari, eşarfe lungi, mauve, bijuterii ieftine şi sclipitoare, când o singură bijuterie, dar veritabilă şi pusă discret, ar fi suficientă. Trezeşte senzaţie, este criticată, dar eu i-am luat totdeauna apărarea. Este şi acesta un stil, am spus, de ce nu? Dacă o prinde, ce-aveţi cu ea?! Dar ce nu-mi place este că umblă cu vorba peste tot! Şi le înfloreşte, pune de la ea, cum este şi povestea asta cu Tudor! Uite, mai e puţină supă, ţi-o pun dumitale, e bine?
Lasă că poţi, lasă că poţi! Nu, eu nu! Să nu fi fost dumneata, te asigur că nu luam o înghiţitură! Dar dumneata ai atâta putere de convingere.. Ai o plăcere de viaţă contagioasă, deşi ai avea şi dumneata motive de îngrijorare destule..
— Le ştiu io, da nu-mi bat capu! Da noaptea, de ele nu mă prinde somnu!
Ei, lasă, că v-arăt io vouă, zic! Şi iau carbaxin, şi iau diazepam, şi iau ale mele-care-le-ştiu, şi dorm buştean până la ziuă! Ce m-aş face dacă nu m-aş linişti singură! Poţi tu să te dai şi cu capu de pereţi, că tot ce e să se întâmple se-ntâmplă!
— . .Ai dreptate, dragă Vica! Vrei şi un păhărel de vin?
— Noroc şi sănătate, şi s-aveţi parte de domnu Niki! Că ce bărbat frumos, şi deştept, şi cuminte. .
— Frumos a fost, deştept poate este încă mai mult ca în tinereţe, cuminte
– aşa şi aşa. . Pentru că, uite, are obiceiul acesta prost să întârzie. . Cât sunt eu de calmă, din principiu, mi se întâmplă uneori să mă neliniştesc, aşteptându-l. Astăzi însă, nu! Astăzi sunt atât de liniştită! Presimt că n-am de ce să mă agit.. Dumneata ai dreptate, de fapt, tot ce trebuie să se întâmple se-ntâmplă.. Dar iar îmi amintesc ce spuneai că ţi-a povestit madam Cristide. Lucrurile au stat însă cu totul altfel! Din cauza dosarului de familie, Tudor nu şi-a putut susţine teza de doctorat! N-a primit aprobarea ca să-şi susţină teza de doctorat, înţelegi ori nu, madam Delcă? Deşi avea lucrarea făcută şi chiar publicată aproape toată, nu a putut să şi-o susţină pentru că
nu i se dădea aprobare politică. Şi-atunci, de câte ori s-a scos în concurs postul următor în grad, el de la concursul de acte era practic eliminat.
Neplăcut, mai ales pentru un om de seriozitatea, cu pregătirea lui.. Să vezi 354
mereu că tot felul de neisprăviţi ţi-o iau înainte şi tu degeaba te străduieşti. .
Să fii mereu o oaie neagră şi chiar postul să-ţi fie ameninţat, pentru că aceste titluri şi examene se cer, şi din an în an posturile la facultăţi se reduc. . Rabzi ce rabzi şi pe urmă.. Acesta a fost adevărul, şi nu ce ţi-a spus dumitale madam Cristide, c-ar fi vrut Tudor să intre în partid! Dacă există, totuşi, o fărâmă de adevăr în spusele lui madam Cristide, situaţia de fapt a fost alta, nu ştiu dacă ai înţeles. .
— Las’ că-nţeleg io! Înţeleg io, ce nici pân cap nu-ţi trece că înţeleg! Dar mai bine zi din scrisoare..
Fată bună Ivona asta, da prea de tot zurlie! Şi fii-su, la fel, po’ să zici că nu era băiat rău, da tot avea o zminteală! Că şi asta e o zminteală, să tot stai cu nasu-n carte! Păi dintr-asta nu mai scapi cu mintea-ntreagă! Nu mai ajungi om judecat! D-aia a şi lăsat să se dărăpăne casa, şi el călăreşte lumea! Eee, mai bine că n-am avut io copii! Alte griji, alte necazuri, de pomană toate! Mai bine că nu mi-a dat Ăl-de-Sus copii, el care ştie ce face! Că dacă ai copii, ai belele.. Da acu mai e că are şi copiii belele cu părinţii, c-a ajuns de păţeşte copiii pentru tot neamu. Din neam în neam trage, şi până într-a noua spiţă, asta e la comunişti lege. Doar că cine ştie pe cin’ să mai ai care să puie o vorbă bună, să mai treacă de la ei: că şi d-astea se-ntâmplă. Astea le ştiu de la Zahareasca. Ştii ce, madam Delcă, zicea ea, ştii ce? O mână mai spală pe alta! Ehei, că era şi-asta vicleană şi rafinată, şi materialistă, şi dată dracu şi numa pentru ea. . Aşa că mai bine că n-am mai avut io copii, că cine ştie ce nebuni mai ieşea! Şi să te amărăşti cu ei să-i creşti, să te laşi pentru ei pe tine, şi când o fi la o adică, să vezi că tot aia e! Ca Ivona, păi că n-o vezi?!
