Acum nu-mi mai simt inima.
[…]
Spin ascu ț it ș i aurit
cine te putea sim ț i
în inimă…
împlântat.
A fi îndrăgostit și a iubi sunt două lucruri minunate, dar nu trebuie confundate.
Trebuie să înțelegem că, deși pasiunea pe care o simți când ești îndrăgostit este minunată, în realitate a iubi nu este mai puțin minunat. A iubi este un lucru fantastic, pentru că, deși este adevărat că iubirea nu are intensitatea pasiunilor, evident că nu, are o profunzime care lipsește stării de a fi îndrăgostit.
Datorită acestei profunzimi, iubirea este capabilă să aducă stabilitate relației, plătind cu dispariția vrăjii și a fascinației. Pentru că poți iubi fiind cu picioarele pe pământ, în timp ce, atunci când ești îndrăgostit, trăiești cu capul în nori.
Sigur este că, îmi place sau nu, îndrăgostirea se termină. Iar când aceasta se întâmplă, dacă am noroc, mă centrez din nou în mine însumi, iar de aici pot lăsa să înflorească iubirea adevărată.
Cea mai frumoasă definiție a iubirii pe care am auzit-o vreodată este cea a lui Joseph Zinker:
Iubirea este bucuria pricinuită de simpla existență a celuilalt.
Adagiul evocă un sentiment aproape suprem de iubire, cel mai profund și mai intens.
Posibil sau nu, acesta ar fi obiectivul cel mai de dorit: să ajung să iubesc atât de mult, încât să mă bucur doar pentru că celălalt există.
Și nu există o iubire pasională care să poată dura toată viața?
Zilele trecute am corectat-o pe o pacientă care vorbea despre logodnicul ei ș i spunea că „ ș i-a pierdut capul“ de dragoste.
Atunci i-am spus: ce păcat că nu po ț i spune că e ș ti „regă sită“ în iubire!
Iubirea pasională este numele pe care îl rezerv acelor relații în care, iubindu-ne suficient cât să putem construi un cuplu, fără a înceta să fim noi înșine, din când în când putem constata că ne îndrăgostim de aceeași persoană cu care trăim de ani buni. Adică ne regăsim îndrăgostiți.
Întotdeauna e frumos când se întâmplă acest lucru, chiar și când momentele în care ne îndrăgostim nu coincid.
Uneori mi se întâmplă să ajung acasă fericit și zâmbitor și o văd pe Perla arătând altfel, mai frumoasă, mai tânără, mai desăvârșită. Îmi dau seama (din experiență) că sunt îndrăgostit. Și atunci, cu o expresie grăitoare pe chip, îi spun: „Buunăăă…“, iar ea îmi răspunde „Bună“. Iar atunci știu că, de data asta, nu suntem pe aceeași lungime de undă.
Faptul că acest lucru se întâmplă nu înseamnă că ne respingem unul pe celălalt, ci doar că nu există o întâlnire din acest punct de vedere. În seara respectivă, putem vorbi despre asta și poate să facem dragoste, dar nu este ca în alte seri.
Când ne surprindem amândoi îndrăgostiți unul de celălalt în același timp, e minunat. Atât timp cât durează (câteva zile sau câteva săptămâni), simțim intensitatea cu care suntem îndrăgostiți și, în același timp, profunzimea iubirii. Relația noastră se iluminează, și noi împreună cu ea. Totul este spectaculos și minunat… Și trece. Și ne întoarcem încântați, nici mai mult, nici mai puțin decât la iubirea pură, acum fără pasiune, dar cu bateriile încărcate de dorință până la următoarea idilă.
Reîndrăgostirile ocazionale sunt condiția de a men ține tinerețea unui cuplu de-a lungul căii împărtășite.
Fără îndoială că logica cea mai simplă ne spune că nu te poți îndrăgosti la comandă și, din acest motiv, îndrăgostirea reciprocă și în același moment depinde de hazard.
Nimeni nu poate spune: „Așa, eu intru în concediu la data de, așa că o să ne îndrăgostim acolo“. Nu e posibil!
Și, fără îndoială, aici este magia.
Se întâmplă la fel.
Se întâmplă ca el și ea să meargă în concediu, părăsesc cotidianul, se duc pe o plajă mică și îndepărtată, singuri, pentru că acum copiii au crescut și și-au luat zborul, și din tr-odată, împreună la mare, li se întâmplă ceva, dintr-odată chimia uitată, rămasă în acele vremuri în care s-au îndrăgostit, renaște. Și se întâmplă ca ea și el să se îndrăgostească din nou. La fel ca înainte, dar diferit, pentru că ei sunt diferiți, deși au conviețuit în acest timp toți șase: cei doi care sunt, cei doi care au fost, sentimentul și pasiunea.
Bineînțeles, când se întoarce din concediu, cuplul spune: „A… s-a terminat!“ Și dă vina pe Buenos Aires.
Dar nu e așa, s-a terminat pentru că, într-adevăr, era bine să se termine.
Multe persoane, mai ales femei, îmi spun că ar fi bine ca această stare de a fi îndrăgostit să nu se termine „atunci când te întorci de pe mica plajă
îndepărtată“, ci să călătorească înapoi cu noi la Buenos Aires. Eu nu cred.
Cred că trebuie să o lăsăm în Patagonia, în Cancún, oriunde-o fi, și să
călătorim noi către această stare, de fiecare dată când dorim amândoi.
Să nu trăiți aici gândindu-vă ce frumos era acolo. Și nici gândindu-vă ce frumos era atunci când erați îndrăgostiți, tânjind după trecut. Ceea ce se întâmplă acum, adică iubire, este fantastic dacă facem o comparație cu indi -
ferența. Prin urmare, de ce să facem comparații cu ceea ce aparține altei lumi?
Dovezi de iubire: demonstrație, fidelitate și conviețuire Demonstrație
Unul dintre subiectele care apar atunci când vorbesc despre a se îndrăgosti, a se îndrăgosti din nou și a iubi cu adevărat este demonstrația, altfel spus, cât de demonstrativ este celălalt.
Întotdeauna spun că a demonstra înseamnă a dovedi fără nici o îndoială că
un lucru este adevărat. Dacă eu trebuie să-ți demonstrez, este pentru că
