Este vorba, firește, de un nou comportament defensiv: regresia. Un schimb care pretinde vindecarea în schimbul bunei conduite. Marea majoritate a acestor pacte sunt secrete și numai cei care le încheie au cunoștință de ele.
Să vă spun o poveste:
A fost odată un om hotărât să se bucure de via ț ă.
El credea că pentru asta trebuie să ai mul ț i bani.
Se gândise că adevărata plăcere nu există dacă trebuie să te ocupi deactivitatea nedorită de a munci pentru a câ ș tiga bani.
S-a gândit, pentru că era foarte ordonat, că trebuia să- ș i împartă via ț a pentru a nu fi distras în cadrul nici uneia dintre etape: mai întâi va câ ș tiga bani, apoi se va bucura de plăcerile pe care le dore ș te.
S-a gândit că un milion de dolari ar fi o sumă suficientă pentru a trăi toată
via ț a lini ș tit.
Omul ș i-a dedicat toate eforturile pentru a produce ș i acumula bogă ț ii.
Ani la rând, în fiecare vineri deschidea registrul de conturi ș i î ș i socotea economiile.
– Când o să ajung la un milion, î ș i spunea, n-o să mai muncesc. Va fi momentul în care am să mă bucur de bani ș i am să mă distrez. Nu trebuie să permit să mi se întâmple la fel ca altora, î ș i tot spunea, care ajungând la primul milion încep să- ș i mai dorească încă unul.
Ș i, consecvent fiind, ș i-a agă ț at un afi ș pe perete:
Numai UN milion
Au trecut anii.
Omul aduna ș i punea deoparte. Era din ce în ce mai aproape.
Se delecta anticipând plăcerea care îl a ș tepta.
Într-o vineri, a fost surprins de propriile calcule:
Suma era de 999 999,75.
Lipseau 25 de centime până la milion!
Aproape cu disperare a început să caute în fiecare jachetă, în fiecarebuzunar, în fiecare sertar monedele lipsă… Nu voia să mai a ș tepte încă o săptămână.
În ultimul sertar al unui dulap găsi în cele din urmă cele 25 de centimedorite.
S-a a ș ezat la birou ș i a scris cu cifre enorme:
1 000 000
Satisfăcut, a închis registrele, a privit afi ș ul ș i a spus:
– Doar unul. Acum… să ne bucurăm…
În acel moment, s-au auzit bătăi în u ș ă.
Bărbatul nu a ș tepta pe nimeni. Surprins, s-a dus să deschidă.
O femeie îmbrăcată în negru, cu o coasă în mână, i-a spus:
– Ț i-a venit ceasul.
Moartea sosise.
– Nu… bălmăji omul. Încă nu… nu sunt pregătit.
– Ț i-a sosit ceasul, repetă Moartea.
– Dar eu… banii… plăcerea…
– Îmi pare rău, ț i-a sosit ceasul.
– Te rog, dă-mi măcar încă un an, am amânat totul a ș teptând acest moment, te rog…
– Îmi pare rău, spuse Moartea.
– Să facem o în ț elegere, propuse disperat: eu am reu ș it să strâng un milion de dolari, ia tu jumătate ș i mai dă-mi un an. Bine?
– Nu.
– Te rog. Ia 750 000 ș i dă-mi o lună…
– Nu există nici o în ț elegere.
