Sper să po ț i în ț elege supărările mele ș i să-mi ier ț i ie ș irile.
Nici tu, nici ceilal ț i nu sunte ț i cei care mă supără, ci faptul că ș tiu că l-am pierdut pentru totdeauna pe cel pe care l-am iubit cel mai mult.
Nu încerca să-mi evi ț i lacrimile. Poate fi greu pentru tine să mă vezi plângând, dar este un mod sănătos de a exprima o mică parte a durerii mele.
Te asigur că plânsul îmi face bine, iată de ce, atunci când mă veziplângând, încearcă să te a ș ezi lângă mine ș i lasă-mă să plâng lângă tine, ar fi o mare consolare.
Nu încerca să compari pierderea mea cu altele mai rele. Durerea mea îmiapar ț ine ș i nu este a nimănui altcuiva.
Nu-mi spune că ce s-a întâmplat „a fost voia lui Dumnezeu“. Asta nu mă
consolează în acest moment, ci doar adaugă confuzie spirituală ș i dezolare la ceea ce simt.
Nu-mi spune că „a fost cel mai bun lucru care s-ar fi putut întâmpla“,pentru că ș tiu că nu este adevărat.
Nu îmi spune „îmi imaginez cum te sim ț i“. Nimeni nu poate. În orice caz, te rog, întreabă-mă cum mă simt azi, ș i eu am să încerc să- ț i povestesc.
Nu-mi cere să „las asta în urmă, să uit ș i să-mi continui via ț a“.
Asta este via ț a mea.
Ș i în ț elege-mă dacă nu pot împărtă ș i momentele fericite pe care le trăie ș ti.
Mi-ar plăcea să pot.
Dacă vrei cu adevărat să faci ceva împreună cu mine, încearcă să-mipropui întâlniri punctuale… un prânz, treburi gospodăre ș ti, o oră liberă.
Eu sunt prea rănită pentru a putea gândi dincolo de azi sau pentru a stabiliun program interesant.
Trebuie să-mi trăiesc doliul, ș tii.
Trebuie să fiu eu ș i trebuie să nu uit.
Vreau doar să găsesc un mod de a-mi aminti în lini ș te.
Te rog să mă îmbră ț i ș ezi, să mă mângâi pe cap ș i să-mi spui că sunt importantă pentru tine, că po ț i avea grijă de mine ș i că dore ș ti să-mi fii alături pe această cale.
Calea lacrimilor, atât de aridă ș i de fantomatică.
În cele din urmă, prietenă dragă, te rog să accep ț i doliul meu, fără să
intervii, ș i să admi ț i suferin ț a mea fără să te opui.
Ș i îmi voi aminti întotdeauna dragostea binefăcătoare pe care mi-ai oferit-o.
Ajutor din partea societății.
Ajutor din partea necunoscuților
Intervențiile terapeutice în cazul doliului sunt variate și includ terapia individuală și cea de grup. Știm că metodele care au avut efect în
tratamentul doliului mai puțin complicat diferă de metodele folosite în cazul doliului complex, dar suma tuturor formelor de acțiune în asistența doliului este departe de a fi infinită.
Cele mai folosite și eficiente metode de tratament din ultimii cinci ani, conform sondajelor mondiale, includ:
•Grupuri de sprijin reciproc cu gestionare proprie.
•Psihoterapie dinamică pe o perioadă limitată (terapie scurtă).
•Tehnici de intervenție cognitiv-comportamentală.
•Tratament farmacologic și terapie de sprijin.
•Terapie comportamentală pentru desensibilizare la traumă.
•Terapie multiplă și ateliere tematice.
•Și altele câteva.
Marea majoritate a formelor normale de doliu se desfă șoară fără
complicații și se încheie sănătos într-un timp rezonabil, fără intervenție externă.
Sprijinul grupurilor sociale, familiale și de prieteni, cât și contribuția persoanelor calificate sau a profesioniștilor pot contribui în orice caz la îmbunătățirea calității procesului de doliu.
Obiectivele de orientare în vederea ajutorului, descrise de Worden, reproduc unele dintre conceptele pe care le-am descris cu privire la asistența non-profesională, dar adăugând o nuanță, în sensul că aceasta ar putea fi încredin ța tă numai cuiva care să nu fie direct implicat în pierderea res pec -
tivă, pentru a garanta astfel un anumit grad de necontaminare.
