A ș a că a perseverat, nu s-a lăsat ș i, în cele din urmă, a ajuns la pe ș tera în care se afla bătrânul.
Bărbatul văzuse mul ț i mae ș tri, unii adevăra ț i, al ț ii fal ș i, dar acesta…
acesta avea ceva care îl făcea special… Era clar, era atât de evident…
Acest bătrân de ț inea secretul ș i se vedea acest lucru.
Maestrul era a ș ezat sub un copac, ș i energia din jurul arborelui era atât de mare, încât bărbatul s-a sim ț it inundat de aceasta.
Ca beat, a căzut la picioarele bătrânului ș i l-a privit în ochi… unde a văzut o profunzime pe care nu o mai văzuse vreodată… ș i atunci i-a spus:
– Am venit după secretul ultim. Mi-l po ț i spune?
– E mult ce îmi ceri. Ce ai să-mi dai la schimb?
– Nu am nimic în afară de dorin ț a mea de a ș ti, am lăsat totul pentru a ajunge până aici… dar voi face tot ce îmi ceri… te rog…
Bătrânul a rămas tăcut, cu privirea pierdută în de ș ert. Nou-venitul nu a îndrăznit să spună nimic ș i a stat alături de el mai bine de o oră.
– Î ț i voi oferi aceea ș i ș ansă pe care mi-a dat-o propriul meu maestru, a spus bătrânul în cele din urmă. Timp de trei ani, va trebui să rămâi în tăcere în slujba mea, fără a rosti nici un singur cuvânt… Dacă reu ș e ș ti, poate î ț i voi spune secretul pe care mi l-a dezvăluit maestrul meu, pentru că
secretul, pentru a fi astfel, trebuie păstrat secret. Dacă po ț i rămâne în tăcere absolută în tot acest timp, înseamnă că e ș ti capabil să păstrezi ceva înăuntrul tău.
Omul a acceptat învoiala. Era evident că orice sacrificiu se justifica pentrua reu ș i să acceadă în sfâr ș it la adevărul ultim al lucrurilor…
Acei trei ani au fost cu adevărat lungi, aproape ca trei vie ț i… De ș ertul, fără nimeni prin preajmă, doar bătrânul ș i tăcerea…
Tăcerea de ș ertului, tăcerea bătrânului ș i cei trei ani.
Părea să fi trecut mult timp, mul ț i ani, dar nu trecuseră decât cei trei ani.
Atunci bărbatul a spus:
– Maestre, au trecut deja cei trei ani. Vrei să-mi spui secretul?
Bătrânul a răspuns:
– A ș a cum mi-a spus ș i mie maestrul meu, în primul rând va trebui să mă
convingi că în ț elegi adevărata valoare a unui secret. Este nevoie de o promisiune absolută ș i de o loialitate ie ș ită din comun pentru a onora un secret atât de valoros.
Bărbatul a spus:
– În ț eleg! Î ț i jur. Promit în fa ț a lui Dumnezeu, din toată inima, că nu voi dezvălui niciodată acest secret nimănui. Crede-mă.
Bătrânul a început să râdă ș i i-a spus:
– E bine. Te cred.
Ș i nu se mai oprea din râs, până când discipolul său l-a întrebat din nou:
– Ș i secretul? Când ai să-mi spui secretul?
– Niciodată… a spus bătrânul.
– Dar nu în ț eleg… Ai spus că îmi vei dezvălui secretul, a ș a cum a făcut maestrul tău cu tine…
– Da. Ș i asta am să ș i fac. La fel cum a făcut el cu mine, a spus bătrânul.
Dar gânde ș te-te: dacă tu po ț i păstra un secret toată via ț a, de ce crezi că eu nu sunt capabil să fac asta? Nu î ț i pot dezvălui secretul: în primul rând, pentru că am promis să nu o fac ș i, în al doilea, pentru că ș i maestru meu era loial jurământului său ș i nu mi l-a spus niciodată. Atunci când, după
trei ani de muncă în tăcere, a sosit ziua… eram atât de fericit… sosisemomentul. „Care este secretul?“, l-am întrebat. Maestrul meu a râs înacela ș i fel în care am râs ș i eu ș i mi-a spus: „Dacă este adevărat că po ț i păstra un secret, ș i ace ș ti trei ani au demonstrat că este a ș a, de ce crezi că
eu nu sunt capabil să fac asta?“
Discipolul ș i-a lăsat capul în jos ș i a plecat.
Dar călătoria ș i sacrificiul său nu au fost în van. Lumina pe care o surprinsese în interiorul bătrânului nu l-a mai părăsit de atunci.
În mod sigur, putem întâlni unele adevăruri în spatele multor cuvinte spuse de experți, vizionari și iluminați, dar să nu uităm că dacă dorim să
parcurgem acest plan în cel mai bun mod, trebuie să fim capabili și să
găsim multe adevăruri în spatele unor tăceri.
Lao Zi avertiza, cu secole în urmă: „Cei care știu multe nu vorbesc, iar cei care vorbesc mult nu știu“.
Va fi răspunderea călătorului, și nu a maestrului să aprecieze fiecare dintre opțiunile care îi apar atât în cuvinte, cât și în tăceri, atât pe ale sale, cât și pe ale celorlalți (sunt multe de descoperit în cerul deschis al liniștilor interioare).
