– De ce duce ț i barca asta pe cap? Nu e grea? Nu vă împiedică la mers?
– Sigur că e un efort, a spus primul din ș ir.
– Sigur că a îngreunat drumul, a confirmat cel de-al doilea.
– Dar nu suntem nerecunoscători, a spus cel de-al treilea.
– Ș i nu ne renegăm trecutul, a adăugat al patrulea.
– Când veneam pe aici, a explicat ultimul, trebuia să traversăm un râu.
Ploile îl transformaseră într-un torent lat ș i adânc. Dacă am fi vrut să-l traversăm înot, ne-am fi înecat. Am avut norocul de a găsi barca asta, ș i datorită ei am reu ș it să traversăm râul. Este evident că mul ț umită acestei bărci ne aflăm aici… O purtăm mereu pe cap, în semn de recuno ș tin ț ă.
Metodele folosite pot fi de mare ajutor, dar când se epuizează, se transformă
într-un balast care, nu după multă vreme, sfârșește prin a fi vinovatul pentru faptul că ne înecăm în marea incompetenței noastre. Alegerea metodei adecvate este importantă, dar aproape mai important este să știi să
renunți la ea în momentul în care nu-ți mai este de ajutor.
Cum ne dăm seama dacă o tehnică poate fi utilă sau nu?
Primul pas nu poate fi altul decât să ne privim cu sinceritate.¹⁷
Dacă nu știi cum ești, nu știi ce ți se va potrivi.
Pentru a-ți cumpăra niște pantaloni sau orice haină care să-ți vină bine, nu e suficient să-ți cunoști măsurile. După ce probezi mai multe modele, vei vedea că unele mărci îți vin mai bine decât altele și vei deveni un cumpărător fidel al acestora. În orice caz, întotdeauna vei alege haina care se potrivește cel mai bine nevoilor și gusturilor tale. Eventual, după ce ai probat fiecare haină, ai putea face mici ajustări necesare (să scurtezi puțin la manșetă sau să modifici lărgimea mânecilor). Retușări minime, care fac să
fie a ta o haină fabricată în serie.
La fel se întâmplă și cu tehnicile.
Cineva ar putea întreba de ce să nu folosim întotdeauna haine făcute pe comandă. Până la urmă, nu acestea vin cel mai bine? Bineînțeles, nu este
același lucru să modifici o haină gata croită și cusută cu a-i cere unui croitor să măsoare și să taie bucățile de stofă de la zero, după măsurile exacte ale corpului tău. Dar a găsi un maestru care să proiecteze o tehnică
de meditație special pentru fiecare este foarte dificil și prea puțin eficient.
În orice caz, ipoteza ideală ar fi să ceri ajutor când vine momentul să alegi din catalogul de opțiuni.
În cazul hainelor, comercianții au rezolvat problema creând ceea ce cunoaștem sub numele de haine prêt-à-porter.
Intru într-un magazin ca să cumpăr o cămașă. Vânzătorul îmi arată o serie de cămăși de diferite măsuri și croieli și îmi spune să le probez. După ce m-am dezbrăcat și m-am îmbrăcat de mai multe ori, vânzătorul notează:
„Clientul, adică eu, are nevoie de o cămașă talia 46, la guler 48 și la mâneci 44“. După mai multe întrebări, notează din nou: „Dorește manșete ca la cămașa albastră și guler rotunjit, cum are cea galbenă, și să fie din același material ca și cămașa cu dungulițe roz“.
La final, dacă totul iese bine, voi avea o cămașă după necesitatea, gustul și talia mea, dar nu în mod individual, ci luând tot ce mi-a fost mai de folos din fiecare dintre cămășile care mi-au fost prezentate.
Astfel am învățat și astfel recomand: fiecăruia îi revine răspunderea (deși, așa cum am spus, se poate cere ajutor) de a învăța sau incorpora partea care îi este utilă din fiecare tehnică, ceea ce îi convine din fiecare dintre tehnici, din tot ce a citit și știe că se va potrivi cu stilul personal și cu propriul mod de a medita.
Meditație prêt-à-porter
O posibilă tehnică inițială va trebui să includă aproape întot deauna câteva dintre următoarele puncte:
O pregătire, inclusiv alegerea unui loc (în care să nu fim întrerupți), haine lejere (greu ar fi altfel) și o postură comodă, care să nu presupună atenție specială și nici efort pentru a fi menținută (dacă nu suntem obișnuiți să ne așezăm pe jos, în poziția lotusului, și ne impunem să medităm când ne concentrăm pe postură, nu vom reuși decât să ne men ținem echilibrul).
O atitudine relaxată și liniștită. Închizând ușor ochii sau privind un peisaj liniștitor. Lumina unei lumânări poate fi de mare folos.
O respirație naturală, fără să încercăm să schimbăm ritmul (cel puțin la început). Să lăsăm atenția să se centreze pe modul în care curge aerul prin corp, profitând de fiecare expirație pentru a relaxa complet mușchii corpului (pe unele persoane le ajută să vizualizeze un loc imaginar).
Să instalezi liniștea în minte. Să reușești să-ți oprești gândurile. De fiecare dată când apare un gând sau o idee, să nu încerci să le blochezi sau să le elimini. Să le lași să treacă (îmi place să-mi închipui că privesc cerul, și acest gând este o pasăre care îmi traversează spațiul vizual – nu o urmez cu privirea, pur și simplu o las să treacă și continui să privesc cerul).
Și ce-ar mai fi? Nu mare lucru, cu excepția unei anumite răbdări și perseverențe. Numai puțin câte puțin vei simți că începe să se întâmple ceva diferit pentru tine. Nu în tine, ci pentru tine. Și unele lucruri vor deveni dintr-odată clare pentru ochii tăi cei mai curați.
Înainte de a ajunge aici, percepția ta asupra vieții se realiza prin ecranul aspectelor tale mai mult sau mai puțin nevrotice, uneori concav, mărind totul în mod inutil, alteori convex, micșorând lucrurile periculos de mult.
Viziunea distorsionată pe care o vedem se corectează automat cu ajutorul ecranului neted și clar al spiritului.
Acest obiectiv nu poate fi căutat, dar vine întotdeauna.
Este un proces îndelungat, poate fi chiar întortocheat, mai ales pentru cei care caută cu disperare rezultate imediate. Nu încerca să scurtezi calea, caută direcția și urmeaz-o.
Nu-ți pierde timpul analizând iar și iar dacă este cea mai bună cale sau dacă
ai ales calea cea bună, pentru că atunci îți pierzi flexibilitatea, iar meditația nu-ți mai e de nici un ajutor.
Nu te aștepta la rezultate imediate. Ai răbdare, nu te lăsa cuprins de neliniște, răspunsul va sosi la momentul potrivit, când nu va fi o confirmare a ceva, ci semnul că ai ajuns.
Pe cale, mai ales când ai îndoieli, cel mai bun lucru pe care poți încerca să-l faci este să râzi de ele și, în treacăt, și de tine.
