Lucrarea scrisă de Larry Dossey spre a fi prezentată la Congresul de Oncologie se încheia, mai mult sau mai puțin, astfel:
„Nu pot explica lucrurile observate sau înregistrate, dar știu că ceva există.
Eu nu știu dacă cred în Dumnezeu, dar nu am nici o îndoială în ceea ce privește efectul vindecător al rugăciunii asupra pacienților.“
Bineînțeles că vor exista în continuare cercetători care să conchidă că un nivel înalt de credință, mai ales în „controlul lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor“, se traduce, în cazul persoanelor internate, în niveluri crescute de stimă de sine, într-o atitudine clar optimistă cu privire la pronos ticul vital
și, prin urmare, într-o mai mare deschidere de a colabora cu ceea ce tratamentul așteaptă de la ele.
Oricum ar sta lucrurile, sunt numeroase studiile care evidențiază că
spiritualitatea, credința și introspecția asistată diminuează în mod clar efectele colaterale ale tratamentelor „agresive“ precum chimioterapia în evoluția unor boli grave cum este cancerul, reduc anxietatea și stresul asociate cu anumite proceduri complexe sau dureroase de diagnosticare și îmbunătățesc calitatea vieții pacienților cu boli terminale.
Rugăciune și spiritualitate în cazul persoanelor sănătoase Un experiment foarte interesant a fost realizat prima dată în India, apoi în diferite spitale universitare din lume. Un grup de studenți s-au prezentat ca voluntari pentru un experiment cu privire la impactul organic al spiritualității. Unei jumătăți dintre ei i s-a cerut să vadă un film de aproape două ore despre lucrarea și gândirea Maicii Tereza din Calcutta, și celeilalte jumătăți i s-a proiectat un documentar de 45 de minute despre cel de-al Doilea Război Mondial. În dimineața următoare, toți voluntarii s-au prezentat în laboratorul de analize clinice ca să li se verifice anumiţi parametri.
Ușoara scădere a tensiunii arteriale și a nivelurilor de zahăr și lipide în sângele celor care au văzut filmul cu Maica Tereza nu a fost luată în considerare, dar nivelul semnificativ crescut de imunoglobină „A“ din saliva acestora i-a alertat pe toți, în sensul că era mult de cercetat în acest sens.
În diferite centre de sănătate, s-a trecut la măsurarea secvențială a prezenței de substanțe sănătoase sau vindecătoare la pacienți în cazul cărora rugăciunea făcea parte din viața lor. Dincolo de previzibila creștere generală a endorfinelor, la acești pacienți, s-au constatat niveluri scăzute de interleukine, asociate de obicei cu o funcție mai bună a imu nității, cu o
funcționare optimă a reacţiei generatoare de neutrofile. Cu alte cuvinte: un nivel mai mare de apărare contra bolii, o protecție împotriva tensiunii arteriale și o încetinire a procesului de îmbătrânire.
Rugăciunea făcută cu credință. Rugăciunea făcută fără
credință
În ciuda faptului că experimentele relatate cu referire la îmbunătățirea stării pacienților care nici nu știau că se făceau rugăciuni pentru ei sunt convingătoare și tulburătoare pentru o minte antrenată în domeniul științei, mintea mea logică continuă să-mi spună că efectele benefice ale rugăciunii necesită credința persoanei care se roagă.
Și sunt convins că lucrurile stau astfel, și nu invers.
Vreau să spun: credința (chiar dacă este fără rugăciune) poate muta munții; rugăciunea fără credință… presupun că nu.
Mahatma Gandhi era un mare cunoscător al lui Iisus din Nazaret; de fapt, în unele dintre biografiile sale se povestește că a fost pe punctul de a se converti la creștinism; dacă nu a făcut-o, a fost din cauza unei experiențe nefericite: înso țindu-l într-o dimineață pe un prieten din copilărie care dorea să-i arate biserica lui, nu a fost lăsat să intre, pentru că nu era alb. Această
experiență i-a marcat relația lui Gandhi cu creștinismul pentru toată viața, deși nu a încetat niciodată să vorbească despre Iisus ca fiind primul său model.
Se poveste ș te că, într-o zi, Gandhi era a ș ezat lângă un râu, ș i cineva l-a întrebat de ce nu-i place cre ș tinismul. Mahatma a spus că nu cre ș tinismul îi displăcea, ci mul ț i dintre cre ș tini.
Pentru a explica de ce spunea acest lucru, a băgat mâna în râu, a scos o pietricică ș i a spus:
– Mul ț i cre ș tini sunt ca piatra aceasta: î ș i petrec toată via ț a udându-se în râul Adevărului, dar dacă îi desfaci în jumătate…
Gandhi a lovit piatra de una mult mai mare.
Piatra mai mică s-a spart în jumătate, ș i el a arătat-o celor care îl ascultau.
– În interior sunt usca ț i precum această piatră, a explicat el; în ei nu a pătruns nimic din râul care le-a udat toată via ț a exteriorul.
Rugăciunea golită de sentiment și de dăruire este învăţătura fără educație, este biserica fără credință, este morala fără principii.
Să te rogi înseamnă să ai un dialog cu divinitatea, înseamnă să suni la ușa lui Dumnezeu. Și acest lucru e posibil dacă îl faci cu inima deschisă, chiar dacă nu știi nici cum să suni la sonerie.
Odată, în satul rabinului Baal Shem Tov, s-a întâmplat un miracol: râul a dat pe dinafară, ș i apa, care înainta amenin ț ând să distrugă tot în cale, s-a oprit miraculos la intrarea în sat, fără să strice nimic, fără să facă rău cuiva.
Baal Shem Tov i-a mul ț umit lui Dumnezeu pentru mira col, ș i de data aceasta El a răspuns:
– M-a impresionat ruga lui Shmuel… a spus Domnul.
Marele rabin s-a dus să-l vadă pe Shmuel, pe care to ț i îl considerau prostul satului.
– Ce rugăciune ai înălţat bunului Dumnezeu în ziua în care s-a revărsat râul? l-a întrebat, după ce i-a mul ț umit pentru ce făcuse pentru to ț i.
– Nu ș tiam ce cuvinte să folosesc, a spus Shmuel, de fapt, nu aveam la mine cartea de rugăciuni ș i nici nu a ș fi ș tiut pe care să o aleg… A ș a că am recitat alfabetul ș i i-am spus Atotputernicului: „Iată toate literele, Doamne, potrive ș te-le ș i construie ș te cu ele cea mai bună rugă pentru a- ț i putea cere să aperi acest sat“.
Cartea a IV-a
Rezultatele
Seninătate
Recunoștință
Bună dispoziție
Slujire
Grăbește-te încet
Să ne imaginăm că ai ajuns la acest capitol sărind peste altele care ți s-au părut mai puțin atrăgătoare sau deloc tentante.
