Să presupunem, mai bine, că îl citești pe acesta cu o aten ție deosebită
deoarece crezi sincer că tema timpului este, într-adevăr, unul dintre aspectele care îți dau cele mai mari bătăi de cap, unul dintre lucrurile pe care știi că ar trebui să le rezolvi.
Să spunem că, într-adevăr, speri ca în aceste câteva paragrafe să găsești, în sfârșit, un mod de a rezolva salutar stilul conflictual în care abordezi miile de lucruri de rezolvat care așteaptă în fiecare zi.
Să admitem că ai încercat deja să rezolvi această chestiune trecându-ți în agendă voința și disciplina și că nici una dintre aceste soluții „oferite“ nu a schimbat simţitor durerile de cap pe care ți le dau, când te confrunți cu ele, lipsa de punctualitate a unora, indiferența celor ineficienți, graba celor care lasă totul în ultima clipă.
Cu un astfel de bagaj, ca multe altele, ai ajuns până aici dorind să înveți sau să descoperi ieșirea din acest impas, din acest labirint în care ai intrat nici tu nu mai știi când.
Cu toate acestea, în ciuda dedicării tale autentice și a deschiderii la propunerile pe care încă nu le cunoști, dar pe care le aștepţi de la mine, după ce ai citit fiecare cuvânt din acest text bănuind și dorind să fie util, tragi concluzia că până aici, cel puțin, nu ai găsit nimic din ceea ce căutai.
Până aici, cel puțin, nu avem decât discuţii introductive și nici măcar nu am intrat în subiect.
Respiră adânc…
Perspectivele nu par încurajatoare.
După ce vei termina de citit acest mic eseu, îţi vei da seama că ai pierdut inutil câteva minute din acest timp atât de preţios pentru tine…
Pentru că, să fim cinstiți, ultimul paragraf nu aduce nici el prea mult, nu-i așa?
Așa cum se obișnuiește să se argumenteze, putem spune mai tare, dar nu mai clar: lectura acestui capitol nu te-a ajutat deloc pentru că eu nu am spus nimic. Absolut nimic.
Ei bine… ce-ai să faci acum?
Înseninare
Citește încă o dată ultimul paragraf din capitolul anterior.
Privește-te cu sinceritate, ca și cum ai fi martor la ce ți se întâmplă…
Întreabă-ți nerăbdarea cum vom continua.
Întreabă-ți proasta dispoziție, pe care nerăbdarea ți-o produce uneori, dacă
ai să-mi ierți această mică glumă.
Întreabă-ți exigența dacă este capabilă să accepte că tocmai asta ți se întâmplă în viață, iar și iar.
Amintește-ți că, din păcate, ți se întâmplă chiar și în unele situații în care nici măcar nu poți visa să „închizi cartea“ și să o arunci pe geam…
Numai de data aceasta îți propun să acorzi timp lucrurilor și ție însuţi.
Poate, cine știe, ceva din cele ce urmează îţi va fi util. Chiar dacă ar fi numai confirmarea că nu ești singur în acest labirint al celor stresați și
nerăbdători, care aleargă îngrijorați toată ziua și în fiecare zi după timpul care le scapă (niciodată nu s-a spus mai bine) „secundă cu secundă“…
Toți știm că avem tot felul de nevoi și dorințe. Toți ne dăm seama că unele se suprapun, uneori contradictoriu. Toți tolerăm cu greutate că trebuie să
stabilim priorități în funcție de importanță sau de urgență, chiar dacă aceste lucruri nu sunt dintre cele care ne fac cea mai mare plăcere.
Acum îți propun ca, înainte de a continua să citești, să îți rezervi câteva minute ca să facem împreună un mic exerciţiu, care ne va oferi material pentru ce voi încerca să-ți explic după aceea:
Să luăm două foi de hârtie și să facem două liste de necesități, dispuse pe coloane, una sub alta, așa cum ne vin în minte.
Pe prima foaie, lista lucrurilor de care avem nevoie sau pe care le considerăm urgente, fie că sunt importante, fie că nu.
Pe cealaltă foaie, lista lucrurilor pe care le dorim, pe care vrem să le realizăm sau pe care nu am dori să le pierdem, care sunt cu adevărat importante. Acel tip de priorităţi de care nu ne ocupăm prea mult în acest moment, deoarece știm că nu sunt urgente, dar nici nu dorim și nici nu am putea renunța la ele.
Nu te gândi prea mult. Intelectul întinde capcane când e vorba despre ce este important sau urgent. O să vedem mai târziu. Acum scrie doar cinci sau șase lucruri pe prima listă (cu lucrurile urgente), apoi tot atâtea pe a doua (cu lucrurile importante). Începe.
Nu-ți pune problema dacă e corect sau nu ca aceste nevoi să se afle acolo.
Nu fi judecător. Fii doar un martor, un scrib. Observă ceea ce îți apare în minte în legătură cu întrebarea și notează.
* * *
Acum, dacă ai terminat, uită-te pe liste.
Ce spune despre tine faptul că acestea sunt urgențele sau prioritățile tale?
Ce spune ce ai scris pe aceste foi despre acest moment din viața ta?
Bineînțeles, cu ceva vreme în urmă, aceste liste ar fi fost foarte diferite (și este normal și sănătos să fie astfel).
Acum, iată și marea întrebare:
Acționezi în congruență cu listele nevoilor tale, mai ales cu lista lucrurilor mai importante?
