"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » "Trișorii din Harlem" de Colson Whitehead

Add to favorite "Trișorii din Harlem" de Colson Whitehead

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Când l-a sunat mai târziu, în seara acelei zile, Carney a crezut că o să-i spună

că l-a găsit, dar ea voia să-l anunțe că l-au săltat pe Freddie. Pisarii au venit 59 Boxer american de culoare (1940-2014), deținător al titlului de campion mondial la categoria grea, în boxul profesionist, în intervalul 1968-1969.

să-l umfle pe Bismarck Dixon, iar el era acolo și le-a împărțit urări de mamă, știi cum e. Așa că l-au dubit și pe el.

*

Pepper a fost prima persoană la care a apelat Carney în operațiunea îndreptată contra lui Duke. La începutul lui iunie, la trei zile după tentativa eșuată a vânzătorului de mobilă de a-și recupera cei cinci sute de dolari.

Periodic, Pepper folosea magazinul ca serviciu de preluare a mesajelor telefonice. De data asta s-a ales de-aici cu o operațiune.

Iată ce s-a întâmplat: Pepper a sunat la magazinul de mobilă al lui Carney, să obțină instrucțiunile legate de-o întâlnire pentru ultima lui lovitură, un tun la un depozit. Acțiunea a mers șnur. O firmă angro de covoare de pe Atlantic Avenue din Brooklyn, Royal Oriental, primea de două ori pe an câte un transport de la un furnizor de peste ocean. Cargoul sosește în port, staționează în vamă, se descarcă covoarele și carpetele și toate celea, iar Royal Oriental pică cu lovelele. Cu o noapte înainte de efectuarea plății, seiful depozitului geme de parale, covoarele străine fiind o metodă notorie de spălare a banilor.

La unele lovituri se repeta scenariul din Birmania. Oameni pe care nu-i vedeai niciodată la față, cu care nu discutai niciodată, pun la cale lovitura și nu-ți rămâne decât să speri că lucrurile vor ieși bine. Când știi că nu vor ieși.

Nu l-a întâlnit niciodată pe cel ce a finanțat jaful din Brooklyn sau pe pontagiul care le-a furnizat datele despre fluxul monetar al firmei angro.

Partenerul lui Pepper a fost Roper, un șpringar cu care mai lucrase de câteva ori. Roper era meseriaș; n-a fost vina lui când, într-un rând, treaba s-a terminat rău. Creierul operațiunii l-a recrutat pe Roper, Roper pe Pepper, iar pe Pepper nu-l deranja dacă nu știe numele celorlalți participanți atât timp cât își primește partea.

Era o noapte cu lună plină. Briza aducea în Jersey un aer umed. Era o noapte numai bună să fii în oraș, pus pe rele. Pepper l-a scos din circulație pe paznicul de noapte. Roper a spart seiful. La un moment dat a apărut un câine de pază. Cum până la urmă totul a ieșit bine, s-au întors la Chevrolet-ul lor Bel Air și au ajuns pe pod fără probleme, iar două zile mai târziu, când a sosit momentul să-și încaseze partea din pradă, l-a folosit pe Carney drept serviciu telefonic. Pepper apela la magazinul de mobilă doar atunci când nu-l păștea vreo primejdie. Asta, pe cât posibil, dată fiind meseria lui. Pe cât îi stătea în putință, nu voia să-i complice situația lui Carney. Dacă nu-i stătea, pizda mă-sii, dar ideea era că în nici un caz nu ținea morțiș să-i aducă pisarii pe cap.

Roper lăsase adresa unde se află banii lui Pepper. Carney i-a transmis instrucțiunile. Și-a dres glasul.

— Aș dori să te recrutez pentru o operațiune.

— Ce-i, ai de mutat o canapea?

— Nu, e vorba de-o operațiune.

Pepper îi promise c-o să se bage. După ce-și ridică banii.

Din când în când se asigura că totu-i în regulă la magazin. Dacă era vorba să acționeze ca intermediar în numele lui Carney, era o treabă pe care se cădea s-o facă. În plus, era băiatul lui Big Mike.

Extinderea arăta elegant – chestia asta cu mobila îi prindea bine Juniorului.

Rusty, angajatul lui, își găsise o pițipoancă, una de ziceai că a întins-o de pe plantație ascunsă într-o căruță cu cartofi. Noua secretară avea o privire de ființă rănită când mergea pe stradă, însă își afișa zâmbetul de cum deschidea ușa de la intrarea în magazin. Totuși, Pepper ar fi conceput altfel firma. Ar fi folosit doar majuscule, să se vadă clar, și le-ar fi vopsit în roșu. Citise un articol în care se arăta că natura a vrut ca roșul să fie culoarea ce atrage atenția animalelor. Are noimă folosirea ei la firme, și-a zis Pepper. Dar nu i-a cerut nimeni părerea.

Ușa adăugată de Carney, care dădea spre Morningside Avenue, era utilă, oferindu-i o ieșire în plus. Se abținu să facă vreun comentariu referitor la seif.

— Covorul dinainte s-a dus, nu? îl întrebă Pepper.

Pesemne că în el l-a înfășurat Carney pe Miami Joe când s-a descotorosit de el în Mount Morris. El unul așa ar fi procedat.

— Da, am pus unul nou, confirmă Carney.

Vânzătorul de mobilă îi explică în ce constă operațiunea. La început, nu suna deloc a Carney. Da, însă Big Mike își îngrijise recolta de dușmănie ca un fermier adevărat, inspectând răzoarele, având grijă să aibă apă și îngrășăminte din belșug, să crească mare și sănătoasă.

— Ai nevoie de sămânță de scandal, să-l șantajezi, presupuse Pepper.

— Șantajul înseamnă că încerci să obții ceva de la cineva, răspunse Carney.

Eu vreau să-i dau foc la casă.

— Dar nu să i-o incendiezi de-adevăratelea. Vrei să i-o tragi.

— Exact, nu să i-o incendiez, ci să-l ard de-adevăratelea.

— Nu știam că-ți plac chestiile astea.

Carney dădu din umeri.

Așchia nu sare departe de trunchi. S-au înțeles să-l fileze și să-l urmărească

pas cu pas.

Pepper nu mai auzise până atunci de acest Duke. „Bănuiesc că operăm în cercuri diferite”, își spuse în sinea lui. Rezemându-se de zidul bombei de

peste drum de Mill Building de pe 125th Street, vedea clar fereastra de la biroul bancherului și intrarea în clădire.

Bunicu’ Alfred avea odinioară o afumătoare cilindrică, din oțel, în Newark, pe Clinton Avenue. Își prepara costiță afumată, garf, își făcea singur cârnații.

Tatăl bunicului Alfred fusese măcelar și bucătar pe o plantație de indigo din Carolina de Sud și îi transmisese misterele meseriei.

— Pui antricotul pe cărbune, îi spunea bunicu’ lui Pepper, e și ăsta un mod de-a găti o bucată de carne. După câteva minute, are crusta neagră, e gata.

Grătarul însă se face încet. Dacă-l pui în fumul ăla, ai de așteptat. Dogoarea și fumul își fac treaba, dar trebuie să aștepți.

Unul se făcea rapid, celălalt – încet; așa era și cu jafurile și filajul. Jafurile erau antricoate – se găteau repede și frigeau, acționai rapid. Filajul era scăriță – la foc mărunt, lent, cronofag.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com