— Uitați, sunt în toiul… începu Carney.
— Ar trebui să plec, zise Gibbs ridicându-se.
Se dădură la o parte, lăsându-l să plece.
Carney îl urmă pe reprezentantul comercial regional în magazin. Marie și Rusty stăteau uluiți lângă fotoliul maroniu Collins-Hathaway. Ea își acoperi gura cu palma.
— Poate că întâlnirea asta n-a fost să fie, spuse domnul Gibbs făcând slalom printre exponate.
Săptămâna trecută. Tot scandalul ăsta.
— Asta-i… dădu Carney să spună, dar se opri.
N-avea de gând să-i cerșească acestui alb o fărâmă nenorocită. Dă-l în mă-sa. Dă-i în mă-sa și pe gabori.
Domnul Gibbs făcu trei-patru pași pe trotuar și se holbă la talmeș-balmeșul Harlemului. Umerii îi căzură.
— Cum o să ies de-aici?
— Rusty! urlă Carney.
În timp ce directorul asociat îl lăsa pe domnul Gibbs în grija serviciului de taximetrie din New York, Carney se întoarse la detectivi. O să aibă destulă
vreme să se ambaleze dacă scapă și de acest nou interogatoriu neplanificat.
Carney se așeză la biroul lui, iar detectivii rămaseră în ușă. Fitzgerald era cel care vorbea, iar partenerul lui își folosea privirea cu raze X să scruteze celelalte detalii.
— Un tânăr a murit aseară la un domiciliu temporar de pe 171st Street, îl informă Fitzgerald. Eagleton? îl chema Linus Van Wyck. Credem că l-ai cunoscut.
— Van Wyck?
— Ca pe autostradă.
Carney avea încredere în aptitudinile lui de negustor, mai ales pe teritoriul lui. Oferta zilei: uimire, tristețe și curiozitate. Da, îl cunoștea pe Linus, era un prieten de-al vărului său.
— Ce-a pățit?
— Dacă am ști, crezi că am mai fi aici? Frederick Dupree e vărul tău?
— Da.
Administratorul blocului, îl înștiință detectivul, susține că Freddie a fost ultima persoană care l-a văzut pe Linus în viață.
— Știai că… acum câtva timp a fost săltat pentru posesie de droguri?
Asta fiindcă Freddie lua masa cu Biz Dixon când poliția l-a arestat pe traficant. Arestare efectuată la instigarea lui Carney. Carney clătină din cap.
Garrett privi de jur împrejur prin birou. Se îndoi de șale, să se uite de aproape la fiecare coală prinsă pe panoul-agendă.
— Acuzațiile au fost retrase, urmă Fitzgerald. Nu ni s-a spus de ce. Vărul tău se droghează?
— Din câte știu eu, nu.
Fitzgerald își ridică privirea din notes.
— Dar tu?
— Eu… ce? L-am întâlnit pe Linus o singură dată.
Garrett se opri în fața seifului și trase într-o doară de mâner. Acesta nu se clinti.
— Când s-a întâmplat asta?
— Cu ani în urmă.
— Tatăl tău a fost Michael Carney? îl descusu Fitzgerald.
— N-am fost apropiați.
Detectivii avură un schimb de priviri.
— Un smardoi, la el mă gândesc, zise Garrett, dislocându-și cu vârful limbii ceva resturi de mâncare din dosul dinților. Când l-ai văzut ultima oară pe Frederick Dupree?
Carney le răspunse la întrebări. Câtă vreme îi e clar că tipul de la Eagleton încă nu l-a ciripit, o să tragă fermoarul. Toată viața trăsese fermoarul acoperindu-l pe Freddie. Se antrenase tot timpul pentru acum: pentru Chink Montague și pentru gabori.
Cine o mai fi vrând să-i ia urma lui Freddie?
— Ce mai e și aia? întrebă Garrett crispându-se.
