– Am căutat-o peste tot. Nu mă miră că a luat-o cu ea. Ţinea aşa de mult la tine.
– Vă amintiţi cum îmi spunea Ursuleţul? întrebă Gibson.
– Da. Îţi spunea Son.
Gibson îi arătă însemnările de pe marginile paginilor şi îi explică semnificaţia culorii portocalii. Grace citi nota şi îl privi întrebător.
– La ce meci de baseball se referă?
Gibson îi povesti.
– Acum îmi amintesc de weekendul acela, spuse Grace după ce termină el. Eram de o săptămână în California, în vizită la rude, şi m-am întors a doua zi. Benjamin nu dormise în noaptea aceea. Era mai furios decât îl văzusem vreodată.
Ne-am certat rău de tot. Şi Suzanne… Dumnezeule, a fost ca un zombi zile în şir.
Grace studie din nou şapca. De acolo o ai? De la meci?
– Tata a cumpărat-o pentru Ursuleţ înainte de a se întoarce acasă. Ca s-o calmeze. Nu aţi văzut-o niciodată înainte de Breezewood?
– Nu. Nu am văzut-o decât în înregistrarea aceea. Ştii cât de mult m-am uitat în ochii ei? Cât m-am uitat la imaginea aceea încremenită şi oribilă a fetiţei mele?
Cât am încercat să ghicesc ce era în mintea ei? De ce a fugit de mine?
– Nu cred că de dumneavoastră a fugit, spuse Gibson.
– Drăguţ din partea ta să spui asta, dar adevărul e că a fugit. Grace făcu o pauză
şi medită asupra spuselor lui. Vrei să zici că nu de mine a fugit, ci de altcineva?
– Da, doamnă.
– Dar ce legătură are asta cu şapca de baseball? Doar nu crezi că în înregistrare apare întâmplător cu şapca de baseball pe cap…
– Nu, doamnă. Cred că în felul ăsta a încercat Ursuleţul să transmită un mesaj.
– Un mesaj? Cui să-l transmită?
– Mie.
– Cum adică?
Gibson rămase câteva clipe tăcut, încercând să evalueze situaţia. La un moment dat, era nevoit să arunce bomba. Oare venise vremea? Nu voia să o facă să
sufere pe Grace, dar ştia că acest lucru era inevitabil. Numai aşa o putea convinge să vadă adevărul. Răsuflă adânc şi rosti pe cel mai plat ton posibil:
– Ursuleţul era însărcinată.
Încăperea rămase brusc fără aer. Grace deschise gura de câteva ori, dând să
vorbească. Faţa i se întunecă şi se ridică încet din fotoliu.
– Aşa îmi trebuie dacă am avut încredere în tine. A fost o greşeală să accept să te văd, Gibson. Când mă gândesc ce băiat drăguţ ai fost şi cum te-ai schimbat… Nu pot să înţeleg. O să o rog pe Denise să te conducă afară.
Grace se îndepărta de el, exact aşa cum anticipase Gibson. Pe cât era de necesară
acea mărturisire, pe atât era de crudă. Femeia se afla pe marginea prăpastiei, şi căderea avea să o distrugă. Aşa că îi era mai la îndemână să îl acuze de minciună
decât să facă saltul. Totuşi, i se păru că vede un licăr de înţelegere în ochii ei, chiar dacă numai pentru un moment.
Îi întinse ultima fotografie. Cea cu Ursuleţul însărcinată. Grace i-o smulse şi o ţinu cu ambele mâini. Rămase încremenită. Gibson făcu un pas mai aproape de ea şi vorbi încet.
– E vorba de o minciună. O minciună elegantă şi gândită cu mare dibăcie. Spusă
cu atâta convingere, încât nimeni să nu o pună vreodată la îndoială. Poate că am fost un băiat drăguţ, aşa cum aţi spus, şi da, nu sunt deloc mândru de ceea ce am ajuns. Dar încă mai pot să fac distincţia între minciună şi adevăr. Şi sunt aici pentru că dumneavoastră sunteţi prinsă în aceeaşi minciună care v-a distrus, aşa cum m-a distrus şi pe mine. V-a făcut să luaţi anumite decizii, în jurul cărora vaţi construit viaţa. Aşa încât atunci când vi se spune adevărul – acela că fiica dumneavoastră era însărcinată şi că a fugit de acasă de frică – nu vă vine deloc uşor să-l ascultaţi. Şi totuşi, acesta este adevărul. Un adevăr ce naşte următoarea întrebare: cine e tatăl?
– Ieşi afară! ţipă Grace.
Denise se interpuse între ei.
– Crede-mă, nu vrei ca Serviciul Secret să intervină.
– Ştiam eu că vom ajunge aici, se înecă Grace printre lacrimi. O nouă încercare bolnavă de a-mi umili familia. Chiar atât de importantă este pentru tine ura pe care i-o porţi soţului meu? Suzanne te-a adorat, Gibson. Chiar vrei să-i distrugi reputaţia numai ca să-i faci lui rău?
– E totul în regulă înăuntru? se auzi o voce bărbătească de pe coridor.
În încăpere se aşternu liniştea. Denise ridică din sprâncene: Ce alegi?
– Bine, plec, spuse Gibson.
