— Înfășoară-l în ea și ia-l în brațe. După aia pune-i suzeta în gură. Ține-o apăsată cu un deget și cu mâna cealaltă bate-l încetișor pe spate.
— Nu-s caracatiță.
— Sau îl poți lăsa să urle până când ajung eu.
— Chiar, când ajungi?
— Depinde.
— De ce?
Mi-am pus fruntea pe genunchi.
— De cât timp rămâne inconștient un bărbat adult după ce a înghițit o pilulă.
Tăcerea Georgiei era punctată de bocetele jalnice ale lui Zach.
— M-ai pierdut.
— Documentare. Lucrez la o carte.
— Parcă ziceai că ai ceva important în seara asta.
— Asta e important. M-am blocat la o etapă a complotului.
Oare de ce nimeni nu credea că munca mea era importantă?
— O pilulă? a mormăit ea. Păi depinde de robustețea bărbatului și de tăria drogului. Poate două, trei ceasuri. Poate toată noaptea. Am auzit pârâituri în telefon: Georgia îl înfășură pe Zach în păturică și hohotele lui au fost înăbușite de suzeta pe care i-a îndesat-o în gură. Alte pârâituri. Zach își trăgea nasul: Bun, cred c-o să meargă.
— Să revenim: dacă ai fi eroina unui roman și ai droga un bărbat foarte rău, care a făcut niște chestii oribile…
— Ce fel de chestii?
— Ilegale.
— Vorbim despre delicte sau despre infracțiuni?
— Categoric infracțiuni. Să zicem că a leșinat în spatele mașinii tale. Ce ai face cu el?
— Poți dovedi că a săvârșit infracțiunile alea?
— Contează?
— Sigur că da, contează, a zis ea, de parcă răspunsul ar fi fost evident. Dacă
eroina ta are dovezile, ar trebui să-l ducă la o secție de poliție și să predea dovezile unui detectiv. Și să lase autoritățile să se descurce mai departe.
VP - 51
Am ridicat capul, clipind des în întunericul din bucătărie. Pozele de pe telefonul lui Harris. Aveam dovezile fizice că a fotografiat pe furiș și a șantajat cine știe câte femei. Și am fost martoră la încercarea lui de a droga o femeie, ceea ce ne duce gândul că e foarte probabil să le fi drogat și pe celelalte, iar asta constituie o dovadă a atacului. L-aș putea preda poliției, împreună cu telefonul lui. La naiba, l-aș putea duce acasă la Georgia și lăsa la ea cu telefon cu tot. Nu ar trebui să-i spun despre biletul Patriciei. I-aș spune pur și simplu că am fost la un bar, am realizat că încerca să drogheze pe cineva și am schimbat băuturile.
— Dar eu aș… adică personajul meu ar putea avea necazuri pentru că l-a drogat?
— Depinde de circumstanțe. Premeditare? Droguri ilegale? Probabil că da.
— Necazuri mari, sau așa, niște mici probleme?
— Ce contează? Doar e un roman, nu?
— Ba contează! Vreau să fie cât mai corect.
Georgia a oftat.
— Păi dacă se predă, procurorul i-ar putea acorda circumstanțe atenuante și i-ar oferi o înțelegere.
Mi-a picat fisa. Asta era. M-aș putea preda Georgiei. Dacă ar avea de ales între a mă aresta și a mă lăsa să plec, ea sigur m-ar lăsa să plec. Alternativă ar fi să rămână cu copiii mei pe cap până când cineva ar plăti cauțiunea. Și știu sigur că ea nu i-ar ține niciun minut mai mult decât ar fi absolut necesar.
— Ce faci, vii să-i iei pe ăștia mici acum, că ți-am rezolvat problemele ficționale?
Zach adormise. Îl auzeam cum respiră ușor cu năsucul lui mucos de bebeluș; în fundal, motorul camionetei torcea liniștit și, în depărtare, la un vecin de peste drum, răsuna un lătrat de câine.
— Da, am spus. Imediat le așez cap la cap pe toate. Nu mai durează mult.
Georgia a închis. Am pus telefonul pe podea. Era tot lipicioasă, plină de părul Deliei. Nu știu cum s-a făcut, dar ziua mea a devenit din proastă, sinistră. Nu înaintasem deloc cu cartea mea și nu făcusem niciun pas în direcția achitării facturilor. Și, odată ce poliția va completa un raport, avocatul Theresei va avea un motiv în plus să mă descrie drept un părinte nepotrivit. Nu va conta că un monstru ca Harris era în închisoare și nu mai umbla liber pe străzi. Am fost întrun bar purtând o perucă și o rochie furată, unde am băut banii pe care fostul meu soț mi i-a dat pentru benzină. Am drogat un bărbat, apoi l-am răpit și l-am înghesuit în spatele camionetei familiei.
Sau…
VP - 52
