•
Am îndesat piciorul lui Harris în camionetă și am tras ușa după el. Undeva, în apropiere, lătra un câine. M-am uitat în jurul benei, până în parcarea luminată
de pe partea cealaltă, rugându-mă să nu mă fi văzut cineva. Un cuplu intra braț
la braț în bar. Un grup de femei fumau de-a valma în fața ușii din față, dar nu se uitau în direcția mea. Lătratul câinelui a devenit tot mai slab.
Am căutat telefonul în geantă în timp ce alergam spre ușa din față. Mai întâi ar trebui s-o sun pe Patricia. Să mă asigur că era acasă. Apoi să-i explic conversația pe care a auzit-o în Panera și să lămuresc toată neînțelegerea asta.
— Theresa! Am încremenit la auzul vocii relaxate care a răsunat în parcare.
M-am întors și l-am văzut pe Julian traversând parcarea și venind spre mine, zâmbind și învârtind cheile mașinii pe deget. Primii doi nasturi ai cămășii erau descheiați, mânecile suflecate până la cot, arăta ca și cum tocmai și-a încheiat tura.
— Speram să te prind. S-a sprijinit de camioneta mea, iar eu am tăcut, mulțumind cerului că e întuneric. Și lui Dodge, pentru geamurile fumurii ale camionetelor.
— Îmi pare… îmi pare rău, m-am bâlbâit, frecându-mi fruntea și străduindu-mă să găsesc o scuză. Chiar nu am intenționat să-ți trag clapa. Și nu am vrut să
plec fără să plătesc ultima băutură. Doar că…
— Ușurel, ușurel, a zis el cu amabilitate, privindu-mă deschis și făcând un pas în spate, cu mâinile ridicate. Nu trebuie să te scuzi. Nu-mi datorezi nimic.
VP - 45
— Dar Bloody Mary…
— Mai mult decât plătită din bacșișul tău, a zis el păstrând o distanță
confortabilă între noi. Nu am vrut decât să mă asigur că poți conduce. Pot să-ți chem un taxi, dacă ai nevoie, a adăugat, dându-mi clar de înțeles că nu încerca să mă încolțească.
— Mulțumesc, sunt bine. Am strâns buzele, încercând să mă abțin să spun prea multe. Eram departe de a fi bine. În spatele camionetei mele era înghesuit un pervers inconștient, iar în geantă aveam un bilet de la femeia care ar fi vrut să-l omor. Și urma să-mi iau copiii de la sora mea cu întârziere, ceea ce însemna că ea va începe să mă caute. Mi-am deschis telefonul, mirată că Georgia nu explodase încă.
— Pot să-ți văd telefonul? a întrebat Julian. I l-am întins. Avea ceva complet dezarmant băiatul ăsta. Blândețea vocii și preocuparea sinceră din privire. A deschis agenda și și-a trecut numărul de telefon: în caz că îți face trebuință, a zis el înapoindu-mi-l și vârându-și mâinile în buzunare. Sau… poate în caz că te răzgândești și vrei să ieși cu mine cândva.
S-a îndepărtat de camionetă. Silueta subțire era luminată de becurile stradale din spatele lui. Se prefigura frumos pe cerul întunecat și o parte din mine își dorea să fi stat mai mult cu el la bar, mai devreme, deși eram mult prea bătrână pentru el.
— Am copii, știi, am strigat în parcare. Doi.
A zâmbit într-un con de lumină.
— Nu am nimic împotriva camionetelor.
Privindu-l cum se îndepărtează, mi-am reprimat un hohot de râs. Ce naiba se întâmpla și ce fel de viață aveam? Am urcat pe scaunul șoferului și am privit îndelung numărul lui. Dacă scap în noaptea asta fără să fiu arestată de o patrulă
pe autostradă – sau mai rău, de soră-mea –, poate am să-l sun odată.
Cu un oftat greu, am scos biletul mototolit din geantă și am format numărul Patriciei. Cu tonurile de apel în căștile Bluetooth, am intrat în trafic îndreptându-mă oarecum confuză spre casa lui Mickler. În cele din urmă Patricia a răspuns.
— Gata?
— Ești acasă?
O pauză.
— Da.
— Ești singură?
— Da.
VP - 46
— Slavă cerului. Am căutat în consola din mijloc un pachet de gumă.
Miroseam ca o distilerie: Soțul tău a încercat să drogheze o femeie la bar. Eu… A fost un accident și a băut el pastila în locul ei. Îl am în mașină și ți-l aduc acasă, am spus, simțindu-mă ciudat de atașată de femeia asta pe care abia dacă o știam. Și mult prea familiară cu soțul ei. Am intrat pe banda dreaptă, păstrând viteza sub limita legală.
— Nu! Nu-l poți aduce aici! Obiecțiile ei au căpătat note stridente: Trebuie să
scapi de el. Nu plătesc dacă nu scapi de el… cum ai zis tu… curat!
— Nu am spus niciodată că accept să fac ceva, orice. Ai tras cu urechea la o conversație pe care nu ai înțeles-o.
Un Audi mi-a tăiat fața și s-a îndreptat în viteză spre autostrada cu plată. Am claxonat, nivelul meu de adrenalină a crescut brusc și am verificat în oglinda retrovizoare dacă se ține vreun girofar după mine. Din fericire, totul era în regulă.
— Uite care-i treaba, doar pentru că e un nemernic și un ciudat nu înseamnă
că merită să…
— Ai telefonul lui? mi-o reteză Patricia.
