și să-i spun ce l-am văzut făcând pe Harris? Oricare dintre aceste variante făcea din mine un martor. Aș fi obligată să aștept să vină poliția și să dau o declarație.
M-ar întreba ce fac aici. Ar trebui să le explic de ce port perucă, o rochie furată
și mă recomand Theresa. Va trebui să le explic de ce eram dată în urmărire pentru că nu am reușit să îmi iau la timp copiii de la soră-mea.
Georgia, mi-am spus.
Georgia era polițistă. Ce ar face Georgia dacă ar fi aici? Toate scenariile la care mă puteam gândi implicau cătușe, o armă de serviciu sau măcar ceva mișcări de jiu-jitsu. Nu aveam nimic din toate astea.
— Schimbare de planuri? a întrebat Julian, ridicând curios capul.
— Poate, mi-a scăpat, înainte să mai pot retracta.
Rânjetul lui s-a făcut ceva mai larg.
— Vrei să bei ceva cât aștepți?
Asta era partea de poveste când eroina trebuia să gândească realist. Ce ar fi făcut eroina din romanul meu? În mod cert nu ar chema poliția în condițiile în care avea în poșetă un bilet compromițător care o lega de un posibil asasinat.
— Bloody Mary? am întrebat.
El a ridicat o sprânceană auzindu-mi alegerea, dar nu a obiectat. Urmăream în continuare ușa toaletei în vreme ce el turna suc de roșii și vodcă peste gheață, aruncând apoi câteva frunze de țelină în pahar.
— Mulțumesc, am zis luându-i-l din mână înainte de a apuca să-l așeze pe tejghea. Mă întorc imediat.
M-am întors repede pe holul întunecat care ducea spre toaletă, am împins ușa și am răsuflat ușurată când am dat peste tipa lui Harris aplecată în fața oglinzii, împrospătându-și rujul.
Am tras adânc aer în piept, rugându-mă ca femeia să nu aibă vreun permis de transport ascuns pe undeva. Apoi m-am prefăcut că mă împiedic și i-am VP - 41
răsturnat tot conținutul paharului pe spate, încât costumul era acum pictat cu suc de roșii.
Ea a înțepenit când lichidul rece a pătruns prin fusta de un gri deschis.
— Vai, nu, nu! Îmi pare rău, îmi pare tare rău! Am pus paharul gol în chiuvetă
și am smuls un pumn de șervețele de hârtie din suport.
A respins încercările mele stângace de a șterge petele, sucindu-se cu o mutră
dezgustată să vadă ea însăși dezastrul în oglindă.
— Sunt udă toată!
Ar fi putut fi mult mai rău.
S-a pipăit pe spate, nereușind să ajungă la cea mai mare pată de pe fustă.
— Apă carbogazoasă, am spus, îndreptându-mă spre ușă. Avem nevoie de multă apă carbogazoasă. Stai aici. Nu te mișca. Știu exact ce trebuie să facem.
Am deschis doar puțin ușa, cât să mă strecor prin ea.
Harris a ridicat capul când am ieșit din baie. Dar zâmbetul i s-a ofilit când m-am oprit în ușa separeului său. Inima mea bubuia. Acum ori niciodată.
— Harris? Harris Mickler? Tu ești?
El s-a albit, aruncând priviri îngrijorate spre mesele din jur.
— Îmi pare rău, a îngăimat, cu o expresie vagă, între confuzie și enervare. Te cunosc cumva?
— Harris! am exclamat, dându-i o scatoalcă peste braț. Ne-am cunoscut la petrecerea aceea… știi tu, la chestia aia de Crăciun acum câțiva ani. Ușurel, Finlay. Ușurel. Mi-aș da palme dacă aș da-o în bară taman acum. Ce mai aștepți, hai, îmbrățișează-mă, nătărăule! L-am prins de mână, practic l-am tras afară din separeu și l-am cuprins cu un braț de parcă ne-am fi cunoscut din liceu.
El a rămas înțepenit, cu brațele atârnându-i de-o parte și de alta, în timp ce eu îl strângeam cu o mână. Cealaltă se întindea pe după el spre cupa de șampanie, dar eram prea departe ca s-o pot apuca. Harris m-a împins cu delicatețe de umeri, murmurând că trebuie să fie o confuzie. L-am strâns mai tare și m-am băgat practic în el, hotărâtă să ajung la pahar.
Tot prea departe.
— Hei! a exclamat el, când s-a trezit cu spatele lipit de masă. Ce fa…
Mi-am strecurat mâna peste fundul lui. A tăcut, ochii lui scormonitori făcându-se mari de uimire când l-am ciupit de-o bucă. Dumnezeule mare. Ce făceam?
— Bun, a zis el brusc curios, în timp ce cealaltă mână a mea s-a strâns în jurul piciorului cupei de șampanie. Da, sigur, acum îmi amintesc. Ceva tare a început să mă apese în stomac și eram destul de sigură că nu era catarama curelei lui.
Ce nemernic. Repede, repede, am împins cupa pe masă până ce le-am inversat VP - 42
locurile. Apoi m-am prăbușit pe latura goală a separeului, dornică să pun o barieră între noi și m-am întins după cel mai apropiat pahar.
— Pot să stau cu tine?
Harris s-a așezat inconfortabil pe banchetă încercând să se relaxeze; ochii lui îngrijorați erau lipiți de ușa toaletei din spatele nostru.
