— E un cont nou. Și e firma ta. Numele lui nu figurează nicăieri. Vero a dat din umeri și și-a turnat un pahar cu vin: Până când o să-și dea el seama că
facturile au fost plătite, o să fie gata cartea.
— Ce carte?
— Aia la care ai lucrat azi-noapte. A sorbit îndelung din pahar. Apropo, e chiar bună.
— Cum adică e bună? Cum ai putea tu să știi că e bună?
VP - 100
— Și cine-i Julian Baker? a întrebat ridicând din sprâncene.
— Ți-ai băgat nasul în calculatorul meu?
— Ai lăsat browserul deschis la pagina lui de Instagram. S-a strâmbat la mine de după pahar: E mișto tipu’.
— Cine-i mișto? a sărit Delia.
— Nimeni.
Am străfulgerat-o pe Vero din priviri. Mi-am turnat un munte de parmezan în farfurie și am trântit cutia pe masă. Televizorul cu sonorul pe mute licărea în sufragerie, setat pe postul local de știri. Vero mânca cu ochii lipiți de burtieră.
— E doar un prieten, am mormăit eu în farfurie.
— Cam tânăr, nu? a insistat Vero.
Am atacat pastele din farfurie:
— Am treizeci și unu de ani. Nu e ca și când aș fi cu un picior în groapă.
— Ultima dată erai cu amândouă.
Am lovit-o pe sub masă.
— Care-i treaba cu Andrei Borovkov? Care-i povestea lui?
M-am oprit din mestecat. Nu-i spusesem nimic lui Vero despre prietena bogată a Patriciei sau despre biletul cu promisiunea celor șaptezeci și cinci de mii de dolari pe care-l băgasem în sertarul biroului.
— De unde știi despre asta?
Vero a lăsat pâinea cu usturoi pe masă, căscând ochii la televizorul din spatele meu. Scaunul a scrâșnit pe podea când l-a tras spre bufet ca să ia telecomanda și să dea sonorul mai tare. Mi s-a pus în nod în stomac când am văzut fețele familiare pe ecran:
Conform poliției, un cuplu din Arlington, soț și soție, a dispărut în două
incidente separate, ceea ce i-a făcut pe investigatori să suspecteze un actcriminal. Patricia Mickler a contactat biroul local de poliție în seara de miercuri,în jurul orei șapte, pentru a raporta că soțul ei, Harris Mickler, a dispărut,spunând că nu mai știe nimic despre el de când a plecat la lucru cu o seară
înainte. Dar când poliția a ajuns la reședința familiei să-i ia declarații, doamnaMickler nu a răspuns la ușă. Poliția afirmă că îngrijorarea investigatorilor acrescut după ce au încercat în repetate rânduri să o contacteze telefonic și aufăcut mai multe vizite la casa Mickler, fără niciun rezultat. În această seară
poliția va deschide o investigație în legătură cu acest cuplu.
Camera s-a mutat pe strada familiei Mickler, unde vecinii spuneau toți același lucru. Nu, nu au remarcat nimic neobișnuit. Nu, familia Mickler era o familie obișnuită, liniștită, fără copii, fără animale de companie. Amândoi VP - 101
munceau mult, aveau slujbe respectabile și nu au provocat niciodată scandaluri sau alte necazuri.
Vero a continuat să-mi strângă brațul și după ce calupul de știri s-a terminat și a intrat publicitatea.
— Mami, pot să mă ridic de la masă? a întrebat Delia împingând farfuria pe jumătate golită, strâmbând din nas.
— Da, scumpa mea, am răspuns cu o voce sleită. Du-te și te spală pe mâini și după aceea poți să te joci în camera ta.
De îndată ce Delia a fost sus, Vero s-a întors către mine:
— Ce facem?
Lucrurile luau o întorsătură la care nu mă gândisem.
— Nu trebuie să intrăm în panică, am insistat. Pe cine păcăleam? Eram panicate până peste cap amândouă.
— Unde naiba-i femeia aia?
— Patricia? Probabil s-a speriat și a fugit din oraș.
— Dar asta o face să pară vinovată! Mutrișoara plină de sos a lui Zach s-a ițit din farfurie la tonul țipat al lui Vero. Ochii lui alergau de la una la alta, și Vero a continuat în șoaptă: Dacă o găsește poliția, o să mărturisească tot. A luat telefonul meu de pe bufet și mi l-a întins: Sun-o și spune-i că face o greșeală.
Trebuie să se întoarcă.
— Am sunat-o de zece ori. Cum nu răspundea la telefon, m-am dus la ea acasă…
