― Nu poți să-i spui că ai o reuniune de familie? a sugerat Cédric.
Ești prost, pe cuvânt!
― Nu! am țipat cu pumnul strâns.
Lăsați-mă în pace! Lăsați-mă să-mi fac viața și munca așacumvreau! O să mă lase nervii dacă o mai țin tot așa. Nu pricepeau nimic. Habar n-aveau ce trăiam.
― O să vă spun ceva, a comentat Adrien ridicându-se în picioare. Ne enervează cu munca ei! Nimic, nici măcar prietenii și familia nu o împiedică să stea lipită de telefon, duminica, seara, în toiul nopții. Când o să înceteze să ne scoată din minți?
Ultima frază o scuipase. Era picătura care umplea paharul.
― Bun, ajunge! am zbierat împungându-i cu degetul. Nu-mi mai judecați viața, alegerile! E trist că nu vă place munca voastră, nu știți ce pierdeți. Dar lăsați-mă-n pace!
Mi-am amintit de prezența lui Marc, am închis o clipă ochii și m-am întors spre el. Părea complet aiurit de ceea ce se petrecea. Ce spectacol dezolant îi ofeream? Până la urmă, își va da seama că nu mai era ca înainte.
― Îmi pare rău, sunt așteptată…, i-am spus în șoaptă. Nu voiam să stric petrecerea, dar am obligații.
― Eh… nu-ți face griji… Nu sunt supărat pe tine, mi-a răspuns vădit sincer.
Am întors privirea și am dat peste cea supărată a lui Adrien.
― Vezi?! l-am certat. Marc nu mă acoperă cu reproșuri.
― Nu te bucura prea devreme! Când o să înțeleagă că nu mai ești aceeași de altădată, nu o să-ți mai zâmbească!
Am făcut cei trei pași care mă despărțeau de el, cu viteza fulgerului, și m-am înălțat pe tocuri.
― Tu sigur nu te-ai schimbat, cu umorul tău de doi bani! Marc o să-și dea repede seama și de asta! Hai, fă-ți plăcerea! Zi-mi vreo câteva, de atâta timp te abții!
― Contează pe mine! mi-a răspuns. Chiar ai devenit o ticăloasă, Yaël!Am ridicat mâna. Jeanne abia a avut timp să se arunce între noi înainte să-l pălmuiesc.
― Potoliți-vă!
Întreruperea, imprevizibilă din partea ei, m-a făcut să dau
înapoi; mâna mi-a căzut, am fi putut auzi muștele zburând. M-am simțit încolțită de cele cinci priviri, fără să uit de copii. Am făcut un pas în spate.
― Plec, am pierdut destul timp cu prostiile voastre.
M-am răsucit pe călcâie și m-am lovit de Alice, venită să mă
implore.
― Te rog, nu pleca așa!
― Sunt obosită, i-am spus privind-o drept în ochi. Obosită de remarcile voastre.
Pentru că era sora mea, pe care în pofida a tot o iubeam mai mult decât orice pe lume și nu suportam ideea să fim supărate, am îmbrățișat-o. Și am plecat alergând pe tocuri în direcția celei mai apropiate străzi, unde am putut să opresc un taxi, străduindu-mă
din răsputeri să uit ce se întâmplase adineauri, altfel aveam să
explodez.
În aceeași seară, după ce mi-am înghițit somniferul, am ascultat mesajele pe telefon ale prietenilor mei. Adrien: „ De acord, sunt impulsiv, mă cunoști. Credeam că o să facem un chef ca ÎNAINTE CU
Marc, toți trei, m-a călcat serios pe nervi să te văd bosumflată toată
ziua și că ai șters-o ca să te duci la muncă. Nee dor de tine.“ Cédric:
„ Sun-o pe soră-ta când ai un moment liber, e neconsolată, iar eu… îmi fac griji pentru tine. “ Jeanne: „ Soțul meu e un prost, care nu înțelege femeile active! Dar… dacă ai putea să-i spui că nu sunteți supărați până la moarte, cred că ar fi mulțumit… și liniștit.“ Și, în sfârșit, Marc: „ Yaël, voiam doar să-ți mulțumesc că mi-ai făcut propunerea să vin astăzi. Voiam și să știu cum îți este… Sper că sfârșitul de zi la muncă a fost în regulă și… că vom avea un pic mai mult timp data viitoare ca să vorbim amândoi.“ Mesajele lor se voiau reconfortante, dar au avut drept consecință anularea efectului somniferului.
A doua zi dimineață, nici n-am avut timp să mă instalez la birou, că Bertrand m-a și chemat la el.
― Felicitări pentru ieri, mi-a spus. Am primit deja cereri de deviz și propuneri de colaborare. În parte, datorită ție. Mulți îmi cer
să te ocupi personal de dosarele lor.
M-am străduit să-mi ascund bucuria.
― Mulțumesc, m-am mulțumit să-i răspund.
― Următoarele cincisprezece zile vor fi încărcate. Să nu lăsăm să ne scape afacerile de ieri și un contract foarte gras care a venit în dimineața asta: participarea la o negociere. Unul dintre cei mai buni clienți ai noștri investește într-o societate străină.
Asta-i bine! Am să reintru cu adevărat în joc! Eram în cărți. M-am redresat în fotoliu.
― Prea bine.
― Nu vom fi decât noi doi. Nu vreau să-mi asum niciun risc, o să
