S-a ridicat și mi-a vârât sub nas mobilul lui. I-am văzut pe sora mea încruntându-se, pe Jeanne luându-și un aer exasperat și pe Cédric frământându-și mâinile.
― Las-o-n pace, a mormăit Marc, cu privirea furtunoasă.
― Râdem și noi! Eu zic că azi o să cedeze.
― Vrei să faci pariu? am replicat.
― Pe bune?
― Te-ascult!
Făceam pe grozava, deși eram la ananghie.
― Fără telefon până în ultima zi de vacanță; dacă reziști, eu mă
duc la bancă și îți cumpăr altul, dacă pierzi, ne inviți pe toți la cină în laboratorul medical care-ți servește de apartament.
― Oh… tare! a comentat Cédric.
― S-a făcut! am declarat, fără măcar să-mi dau osteneala să
reflectez.
― S-a întors, prieteni!
Am servit cafea pentru toată lumea ca să-mi păstrez cumpătul.
Poate că ar fi bine să încep să mă gândesc la meniul pe care să li-l propun. Tocmai intrasem într-o mare încurcătură. Cu toate acestea, simțeam o ușoară incitare crescând în mine, ceva ce venea de departe.
― Sunt mândră de tine, m-a felicitat Alice.
― Nu te bucura prea repede!
Am preferat să rămân în picioare, cu ceașca în mână. Va trebui să plătesc consecințele orgoliului meu nemăsurat.
― Înțeleg mai bine ce-mi spuneai ieri, mi-a zis Marc, care se materializase în fața mea.
― În legătură cu ce?
― Că nu-ți place eșecul.
― Prinsă în propria capcană, i-am răspuns râzând.
Puțin mai târziu în aceeași după-amiază, după ce îmi luasem iar costumul de baie, m-am întâlnit cu Jeanne pe terasă.
― Alice a ales foarte bine, mi-a spus ea.
― Mulțumesc. Asta schimbă… Auzi, îmi dai voie să-l scutur un pic pe Adrien?
― Te rog, fă-ți plăcerea! Mi-a părut rău că ți-am spus remarca lui, nu era amuzantă.
― Nicio grijă! Ai făcut bine, o meritam.
I-am făcut cu ochiul, apoi mi-am frecat mâinile. Am plecat! Am trecut de bariera de siguranță pentru copii din piscină, urmată de ea. Alice răsfoia o revistă pe șezlong, Cédric și Marc stăteau de vorbă
cu picioarele în apă, așezați pe margine, iar dragul de Adrien trăgea un pui de somn pe un șezlong, trebuie să fi fost frânt.
― Adrien, i-am șoptit la ureche.
― Mmmm…
― Ai câștigat, n-am rezistat.
Dintr-un salt, a fost în picioare, în fața mea, cu spatele la piscină.
― Ce!? Cum!? Deja!?
Cu un bobârnac l-am aruncat în apă. A scuipat tot aerul din plămâni. Când a revenit la suprafață, mi-am pus mâinile în șolduri și
mi-am luat cel mai serios și profesional aer:
― Ar fi trebuit să știi că înotătoarea est-germană are mai mult tupeu!
Cédric, Alice și Jeanne se prăpădeau de râs. Neînțelegând nimic, Marc îi cerea explicații cumnatului meu, apoi s-a uitat la mine cu privirea sa de cocker, înainte să se alăture celorlalți.
― O, ai să mi-o plătești! Micuța englezoaică în bikini o s-o încaseze!
Dintr-o săritură, a ieșit din apă, eu am luat-o la fugă făcând turul piscinei, râzând ca o nebună, aproape că puteam să simt crescându-mi aripi, atât de ușoară mă simțeam. Mi-am luat avânt și am sărit!
