― Unde au plecat toți?
― La piață.
― Și tu n-ai vrut să te duci?
― Am fost în zori, e mai plăcut, poți să discuți cu comercianții, să bei o cafea și să-ți citești ziarul în liniște.
― Într-adevăr, la ora asta e aglomerație! Mi-am terminat cafeaua și m-am ridicat. O să încerc să-i prind din urmă. Vrei să vii cu mine?
― Nu, o să rămân să aprind grătarul.
― Cum vrei.
Când am ajuns în piață, mi-am spus că nu va fi ușor să dau de ei, chiar dacă nu erau deloc greu de reperat! Cu toate acestea, a devenit repede presant să-i găsesc, începeam să simt că sunt înconjurată de telefoane mobile, care îmi aminteau întruna că nu-l mai aveam pe-al meu, că eram de negăsit. Vocea surorii mele țipând la copiii ei m-a readus cu picioarele pe pământ, m-am uitat în dreapta, în stânga.
Adrien și Cédric erau în plină degustare de vinuri, Jeanne se uita la un stand de haine, împreună cu Emma, iar biata Alice, cu cei doi copii pe lângă ea, se chinuia să cumpere pepeni verzi și piersici. Am făcut slalom printre trecători și am reușit să ajung la ea. Marius și Léa m-au văzut. Ochii lui Marius au sticlit, iar Léa, mai timidă, și-a lăsat ochii în jos. Cu degetul pe buze și o ocheadă, le-am făcut semn să tacă.
― Ai nevoie de ajutor? i-am propus surorii mele aplecându-mi capul peste umărul ei.
A tresărit.
― Tu ești? M-ai speriat! Și…
S-a uitat la mine, și-a trecut mâna peste părul meu și mi-a zâmbit larg.
― Hai că mă ocup eu de monștrii tăi!
― Ești un înger! Mulțumesc! Am parcat în apropiere de castel.
Ne vedem acolo.
Mi-am luat nepoții de mână și am mers prin mulțime fără să le dau drumul nicio secundă. Trecând prin apropierea lui Cédric, nu m-am putut împiedica să nu remarc:
― Du-te și ajut-o pe soția ta și pregătește banii pentru babysitter!
― Poftim?
Am scos limba, el a izbucnit în râs. Câteva minute au fost de ajuns ca să părem doi copii care se joacă. Marius a șters-o și s-a năpustit ca glonțul spre tobogane, dar Léa nu s-a mișcat, cu mâna încă agățată de a mea. Ne-am îndreptat spre o bancă liberă.
― Nu vrei să te joci?
― No, a răspuns dând din cap. Stay with you.
La cei trei ani ai ei, frazele sale erau destul de stângace. Am simțit deodată un val de iubire pentru această fetiță care, prima oară, îmi vorbea în limba bunicii ei; Alice se străduia să vorbească
în limba engleză cu copiii ei o zi din două, visând să-i facă bilingvi, ca noi. Léa se uita la picioarele mele cu unghiile date cu ojă.
― Ai vrea să le ai la fel?
― Da!
― O s-o întrebăm pe mami și ți le dau.
Ea s-a cățărat pe genunchii mei, mi-a dat un sărut cu salivă și s-a instalat de-a călare la mine în poală, fără să mai miște sau să mai spună ceva.
Când ne-am întors la Mica Floare, l-am găsit pe Marc în slip, cu părul ud, capul în grătar, o bere în mână, mâncarea gata și masa pusă pentru tot tribul. Alice s-a dus la el și l-a pupat.
― Mulțumesc, tu știi să ai grijă de femei. Nu ca alții!
Și-a ucis soțul din priviri, supărarea de la piață nu-i trecuse.
Adrien i-a dat un cot lui Cédric, râzând de el.
― Nu fi rău! l-a certat Jeanne.
― Păi… n-am făcut nimic.
― Tocmai! Cu chelia, treacă-meargă, dar ai ditamai burdihanul în comparație cu Marc. Frumos băiat! a șuierat ea.
Toată lumea a izbucnit în râs.
― După aceste considerații înalt filosofice, la masă! a decretat Marc, vizibil stânjenit de compliment.
În timpul mesei, Léa nu s-a dezlipit de mine, eu și Alice am schimbat frecvent priviri. Reușisem s-o îmblânzesc pe nepoata mea și știam de-acum să-i vorbesc fără s-o sperii. Asta mă făcea fericită.
Brusc, mi-am luat sarcina s-o culc după-masă și am stat să-i citesc o poveste, una pe care mama ne-o citea lui Alice și mie. Când m-am întors pe terasă pentru cafea, m-am grăbit să iau cu împrumut telefonul surorii mele ca să încerc să mă conectez, dar Adrien mi-a luat-o înainte:
― Yaël, acum se fac mai mult de douăzeci și patru de ore! Ți-e bine, nu tremuri, nu transpiri? Uite ce am în mână!
