― Incredibil…, ai spus cuvântul magic, a râs cu amabilitate Benjamin. Hai, dă-ncoace!
A întins mâna, i-am dat dosarul cu programările, iar el le-a făcut semn tuturor celorlalți să privească mai de aproape. Timid, s-au apropiat unul câte unul.
― Mulțumesc mult…
Ce ușurare! Nu-mi venea să cred că făcusem asta și fără prea mare dificultate.
― Acum, să trecem la prospectare. Chiar dacă a fost proiectul meu, nu-l voi duce la capăt fără moblizarea fiecăruia, am nevoie de voi și vreau să fie o activitate colectivă. Aștept ideile voastre, cunoștințele, pe scurt, tot aportul pe care puteți să-l aveți! Să
începem cu salonul. Ce știți despre nautică?
― Practic sportul cu vele de când eram mică, aș putea să-ți spun câte ceva, ne-a declarat interpreta de rusă, vizibil mulțumită și mândră de ea.
Era pentru prima oară când o vedeam zâmbind în prezența mea.― Genial! Știi unde vei fi în prima săptămână din decembrie.
Acest brainstorming improvizat a permis defrișarea terenului, fiecare spunându-și ideile, concentrați cu toții, într-o bună dispoziție generală. Cei care nu aveau alte sarcini au rămas toată după-amiaza cu mine. Am fost ușurată să simt că puteam să mă bazez pe toată
echipa și că pot să lucrez cu ei fără să mă prefac că-mi face plăcere compania lor. Asta îmi ridica moralul și mă scutea de migrene, în pofida discuțiilor noastre aprinse. Aș fi putut să continui încă mult timp așa, dacă nu mi s-ar fi spus că era trecut de ora 20:00 și că unii erau așteptați acasă.
― Îmi pare rău, nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Vă
mulțumesc tuturor, pe mâine. Vă voi ține la curent cu feedback-ul lui Bertrand. O seară bună!
Agenția mi s-a părut goală deodată. Nu eram departe de a mă
simți singură; asta mi-a smuls un zâmbet! Eu să mă simt singură
fără colegii mei, era de râs. După ce i-am trimis lui Bertrand procesul-verbal, am trecut la mail-urile zilei, la care nu putusem să
răspund până atunci. Printre ele, am ascultat un mesaj de la Alice:
„Salut, surioară, am vești. La noi, totul e bine. Am aranjat să lăsăm cu cineva copiii sâmbătă seară ca să mergem la restaurant cu toții.
Vii? Sună-mă repede. Pupici.“ Nu durase mult până să mă trezesc din nou în situația de care mă temeam. Cu toții însemna inclusiv
Marc. Obosită dinainte de ceea ce mă aștepta, mi-am lăsat fruntea pe tastatură mormăind un „rahat“.
― Vreo problemă, Yaël?
― Ups…
Mi-a ieșit fără să vreau. Am tresărit, roșie toată. Bertrand, vizibil amuzat de atitudinea mea, a intrat în sala de ședințe și s-a așezat pe marginea mesei aranjându-și pantalonii de la costum.
― Nu, nu, totul e bine. Ai primit mail-ul meu?
― De-asta am venit, e o treabă bună. Ai reacționat repede implicând toată agenția, este o idee foarte bună.
Yes! Yaël: Two points! Mi-a venit dintr-odată cheful să ascult muzică și să dansez de bucurie. Ce mi-au pus în cafeaua de la prânz?
― Cu atât mai bine, sper să obțin acreditările la sfârșitul săptămânii.
― Foarte bine. Și în contul orelor pierdute, începe deja să
pregătești viitorul salon de primăvară făcând săpături în cele pe care le-ai reperat deja.
Care ore pierdute? Volumul de muncă se acumula exponențial.
S-a ridicat, a luat-o înspre ieșire, dar s-a oprit și m-a privit peste umăr, plin de ironie.
― Ai împărțit sarcinile… ai avut dreptate… Asta înseamnă
meserie…
Asociere, asociere.
Colegii mei s-au descurcat de minune. Nu aveam de ce să fiu îngrijorată și mă bucuram. Suportam mai degrabă bine, așteptând să pot în curând să-mi recuperez clienții. În ciuda oboselii, somniferul rămânea indispensabil pentru ca mintea să nu-mi fie parazitată de restul lucrurilor. Nu încercasem să-l caut pe Marc, munca îmi servea de paravan. Nici el nu încercase să mă sune. Alice s-a mulțumit cu promisiunea mea că voi face tot ce pot ca să vin. Cu Adrien și Jeanne a fost altceva. Dacă nu veneam, mă amenințau că
dau toți năvală la mine, ținând să-mi amintească de pariul pierdut în vacanță. Vineri seara, mi-am luat inima-n dinți și am trimis un
SMS adresându-mă grupului: „Salut, voi fi acolo mâine!“ Telefonul a țiuit în secunda următoare, toată lumea și-a manifestat bucuria că
mă știau printre ei. Toți, în afară de unul. O să fie o seară mișto!
Ce-o să fac când am să fiu din nou față în față cu Marc? Dar el?
Avantajul de a fi împreună cu toată trupa: voi putea să evit orice contact direct, sau să mă prefac. Din moment ce n-o să stăm la masă
unul lângă celălalt, ar trebui să meargă… După ce mi-am golit dressingul ca să-mi aleg hainele — și le-am exclus pe cele alese de Alice cu o săptămână în urmă: aveam nevoie de toată capacitatea mea și să mă simt puternică pentru a înfrunta următoarele ore —, am optat pentru un taior de weekend, pantaloni strânși pe picior și pantofi cu toc. Eu, de obicei atât de punctuală, am găsit cum să
