― Nici nu-ți închipui cât!
A înconjurat mașina și mi-a deschis portiera. Înainte să urce și el, a făcut cu mâna către toată echipa, care stătea încă pironită în fața imobilului.
De data asta, fără bucătărie și mese pantagruelice; Marc s-a lăsat convins de un platou cu mezeluri și brânzeturi cu pâine proaspătă și se pare că i-a convenit. După cină, am rămas să stăm de vorbă pe canapea, cu un pahar de vin roșu în mână.
― Dacă am înțeles bine, trebuie să te relaxezi în următoarele două zile?
― Exact!
A arborat un zâmbet malițios.
― N-ai să muncești? Serios? Nici măcar puțintel?
― Nu! Mă rog, așa sper.
― Ce faci duminică?
Unde voia să ajungă?
― Nimic special, cred c-o să mă duc să înot… de ce?
― Vino cu mine la Piața de vechituri!
― Și Abuelo?
― Poate să lipsească o dată și, dacă îi spun că te iau pe tine, o să
întindă covorul roșu. Asta trebuie să te facă să vrei!
― Bineînțeles! i-am răspuns cu un zâmbet până la urechi. Îmi face o deosebită plăcere. Pe cuvânt, sunt încântată să merg cu tine.
Mulțumesc!
Ce faci, Yaël? Eram pe marginea unei prăpăstii, cu un picior deja în gol. S-a apropiat de mine, m-a luat de gât, și-a lipit fruntea de a mea închizând ochii.
― Mi-a fost dor de tine, a șoptit.
Nu mi-a lăsat posibilitatea să-i răspund sau să mă gândesc la declarația lui, m-a sărutat cu intensitate, tremuram din cap până-n picioare, apoi mi-am înnodat brațele în jurul gâtului său, căutând să
mă apropii tot mai mult de el. M-a ridicat și m-a dus până în camera mea, pe pat. S-a lungit peste mine, mi-am scufundat privirea într-a lui. Am avut impresia că nu făcusem niciodată dragoste în felul acesta, încet, tandru, așteptând și dând mereu mai multe mângâieri și sărutări, pielea noastră se chema și rămânea lipită una de cealaltă.
― Dormi, mi-a șoptit mai târziu, când eram ghemuită la pieptul lui. O să plec.
― Rămâi!
Gata, mă aruncasem în gol. Am ieșit din pat și am făcut turul apartamentului, goală și stingând toate luminile, fără să uit să
închid telefonul. Lângă pat, am remarcat ceasul lui pe noptieră; acest fapt simplu m-a tulburat, era acasă la el aici. Am fost recunoscătoare pentru penumbra care îmi ascundea ochii umezi, apoi m-am strecurat sub plapumă și mi-am regăsit locul, locul pe care îl iubeam, în scobitura umărului lui, el m-a cuprins cu brațul, mâna i s-a plimbat pe pielea mea, picioarele ni s-au înlănțuit.
Un sărut pe frunte, un al doilea, un al treilea. Cu pleoapele închise, am zâmbit. Mă trezeam în aceeași poziție în care adormisem, ghemuită la pieptul lui.
― Bună dimineața, a șoptit Marc.
― Bună dimineața.
Mi-am frecat nasul de pielea lui și am respirat adânc. Mâinile lui mă mângâiau pe spate, pe picioare, pe tot corpul. Ceea ce se întâmpla era pur și simplu inimaginabil, să-mi încep ziua, o sâmbătă, în brațele lui. M-am desprins și am ridicat ochii înspre el, ai lui erau încă lipiți de somn, dar râdeau.
― Aș rămâne aici toată ziua, mi-a spus. Dar trebuie să deschid puțin astăzi.
― Cât e ceasul? Ești în întârziere?
― Nu e grav, n-am program fix. Și n-o să mă lipsesc de un mic dejun în pat, cu tine.
M-a sărutat pe vârful nasului.
― Să nu te miști, da? Mă duc după croasanți.
― Îmi dai voie să fac o cafea?
A ridicat din sprâncene, a făcut o mutră bosumflată, după aceea chipul i s-a luminat.
― O dată, îți dau voie.
M-a sărutat blând și s-a dat jos din pat. Fără să mă mișc, cu capul pe pernă, m-am uitat la el cum se îmbracă. Înainte să iasă din cameră, m-a privit.
― Mă întorc.
Am ascultat zgomotul pașilor lui pe parchet, respirația mi s-a blocat, de panică, de fericire, de nesiguranță, de poftă de mai mult.
