― Să te încurci în amănunte! Dar…
― Nu face pe miratul! Ți-am spus de la început, nu mă
interesează relațiile de cuplu, de îndrăgostiți, familia, toate astea…
puțin îmi pasă, nu ăsta-i visul meu. Dacă ai fi fost aici în ultimii zece ani, ai fi știut că la mine, în general, asta nu depășește două, trei nopți.
A parcurs distanța care ne separa și mi-a prins mâinile, eu nu m-am clintit și l-am sfidat din priviri. Control. Nu mi se păruse niciodată așa de înalt.
― Unde ești? Yaël? Nu ești tu ticăloasa asta!
Mâinile lui au urcat până m-au ținut de gât, cum îi plăcea atât de
mult să facă atunci când mă săruta. Mi-a privit cu atenție fața, părul, cu privirea din ce în ce mai dură, fălcile strânse, respirația întretăiată; mâinile lui mă apăsau din ce în ce mai tare pe ceafă. Am rămas impasibilă. Control.
― Înot în plin delir, a spus cu vocea lui gravă, și mai obosită.
― Când am început, chiar tu mi-ai spus că fiind imediat după
divorț…
Mi-a dat drumul, ca și cum atingerea mea îl ardea. A făcut câțiva pași înapoi, a lăsat de-acum o distanță de netrecut între noi, fără să
mă scape din ochi, cu privirea din ce în ce mai întunecată. Se gândea în mare viteză, simțeam asta. Pe măsură ce treceau clipele, furia îi creștea, corpul i se încorda, a strâns pumnii, venele de la tâmple îi zvâcneau. Părea complet ieșit din fire. Nu-l văzusem niciodată scos dintr-ale sale, el întotdeauna atât de calm și de nepăsător. Făcusem bine că nu lăsasem această decizie pentru mai târziu. Control.
― Dacă ai crezut că voiam altceva decât…
― Decât să te culci cu mine? a tunat el. Drăcie! Cum am putut să
mă las păcălit astfel? De o ticăloasă de cea mai joasă speță cu putință. Vasăzică, așa faci, te folosești de oameni și apoi îi arunci? Ai omorât-o pe cea pe care o cunoșteam, ai călcat-o în picioare, ai redus-o la cenușă. Cine te crezi?
Cu o mișcare a brațului, m-a alungat, cu un aer dezgustat. I-am susținut privirea. Control.
― Te-ai uitat la tine? Ce crezi că schimbi dacă îți pui tocuri? Nu ești decât o fetiță care se entuziasmează crezând că se joacă în curtea celor mari. Îți permiți să judeci viața altora și să-i iei de proști. Când de fapt tu nu valorezi nimic. Nu respecți nimic, nici măcar pe tine. Ești gata să te vinzi pentru jobul tău de rahat. Ar fi trebuit să înțeleg din ziua în care te-am văzut plecând de la o întâlnire și umflându-te în pene cu tipii ăia obsedați de bani. Ești rece, ești goală pe dinăuntru. Suni a gol. Ești moartă. Nu e nimic în tine.Nu folosea la nimic să mai rămân, nu făceam decât să
înrăutățesc situația. Și lucrurile erau de-acum clare. Control.
― Sunt așteptată, te las.
― Mda, asta e, șterge-o! Urcă-te în taxi, întoarce-te la viața ta de rahat, a scuipat el, cu vocea plină de amărăciune. Când mă gândesc că din cauza ta am fost gata să mă cert cu Adrien, luându-ți apărarea, găsindu-ți scuze! Când tu faci rău peste tot pe unde treci, murdărești totul, Yaël…
Și-a frecat fața cu mâinile. Am cuprins cu privirea magazinul, înainte să mă uit la el o ultimă dată, apoi m-am răsucit pe călcâie.
― Regret prima oară când ai intrat aici, a spus când eram cu mâna pe clanță. Trăiam mai bine cu amintirea ta decât să văd ce ai devenit. Nu vreau să mai aud vreodată vorbindu-se de tine, Yaël.
Control. Fără să mă întorc, cu un mers mândru și profesional, am ajuns la taxi, al cărui contor continua să meargă. Șoferul mi-a deschis portiera, am sărit în mașină, am pus poșeta lângă mine și am luat telefonul ca să văd dacă n-am primit vreun mail. S-a făcut ceva mai întuneric, luminile din magazin tocmai se stinseseră.
― Tot strada Cambronne, în arondismentul cincisprezece?
― Da, să mergem!
Am închis pleoapele în momentul în care mașina a pornit.
Control. Gata, se rezolvase. Puteam să trec la altceva. Parcurseserăm deja o bună bucată de drum, cel puțin trei străzi, când controlul asupra corpului meu a derapat pe neașteptate. După ce mi-am aruncat telefonul mobil în poșetă, m-am apropiat de bancheta șoferului agățându-mă de tetieră.
― Opriți, vă rog! Imediat!
El a oprit, eu am deschis imediat portiera, am ieșit din mașină și am făcut câțiva pași ca să mă duc să vomit, un pic mai departe, într-o rigolă. Mă țineam de abdomen, scuturată de spasme tot mai violente; prețul de plătit. După câteva minute, o sticlă de apă mi-a apărut sub nas, însoțită de batiste de hârtie. M-am clătit și m-am șters la gură, apoi mi-am reluat locul pe bancheta din spate a taxiului. Șoferul, temându-se de bună seamă pentru curățenia banchetelor sale de piele, mi-a dat o pungă de hârtie.
― Mulțumesc, i-am spus cu o voce răgușită. Dar nu voi mai avea nevoie, a trecut… gata…
Când am ajuns acasă, fără să aprind luminile, am stat nemișcată
în picioare în fața ușii, minute lungi. Mâinile au început să-mi tremure violent, ceea ce m-a făcut în sfârșit să reacționez. Cu gesturi sacadate, mi-am scos paltonul și l-am pus în cuier. A trebuit să
încerc de două ori să-mi torn un pahar de apă minerală de la gheață.
Am intrat în camera mea, am pus pantofii Louboutin la locul lor în dressing. Înainte să înfrunt cu privirea patul încă nefăcut, am respirat adânc deschizându-mi și închizându-mi mâinile ca să le fac să nu mai tremure. După aceea, cu meticulozitate, am schimbat cearșafurile, aveam nevoie de unele curate, imaculate, mirosind a spălat. Am tras cu înverșunare de cearșaf ca să-l întind cât mai bine posibil, când inima mi s-a încleștat atât de tare că m-a durut, respirația mi s-a tăiat o clipă scurtă, și mi-am înăbușit un țipăt. Am închis ochii ca să-mi revin, bătând cu pumnul în saltea. Control!
Control! Control! Am aruncat așternuturile murdare în fundul coșului de rufe. Hainele cu care fusesem îmbrăcată peste zi au ajuns tot acolo. Apa de la duș mi-a înghețat pielea, am strâns din dinți frecându-mă energic, chiar și fața mea a avut dreptul la un masaj.
Apoi, fără să arunc vreo privire imaginii pe care mi-o întorcea oglinda, m-am ocupat de dinți: periuță electrică, după aceea ață
dentară. Am îmbrăcat o pijama curată, după care am deschis sertarul de la noptieră, de unde am luat blisterul cu somnifere și am înghițit un comprimat, bând toată apa din pahar.
Am putut în sfârșit să mă lungesc în pat, cu telefonul în mână.
Control. Aveam o treabă de făcut; am șters un număr de telefon, unul singur. După ce am pus ceasul să sune și am stins lumina, am rămas nemișcată, cu plapuma ridicată până la gât, cu privirea fixă
