Perioada de convalescenţă a fost tare plăcută. Nu trebuia să merg la şcoală, am devenit, pentru prima dată după mult timp, centrul atenţiei mamei, iar oamenii din cătun mă tratau ca pe un soi de erou întors de la război și veneau în vizită cu turte de orez aburinde şi suc de ginseng dulce-amărui, ca să mă vindec mai repede. Singurul dezavantaj era faptul că nu puteam s-o văd pe Yalu, deoarece n-aveam voie să ies din casă. Mama se temea c-o să mă duc din nou pe malul râului, aşa că se străduia din răsputeri să mă împiedice. Am auzit că tata s-a dus pe-acolo, totuşi: s-a întors la locul exploziei ca să adune fragmentele de cupru şi orice fir de praf de puşcă pe care putea lua un ban.
7 Partea de sus a hanbok-ului ( N.r. ).
23
Ciudat lucru, nu mă grăbeam s-o văd pe Yalu. Aveam sentimentul că de-acum eram legaţi irevocabil, că ne era scris cumva să ne intersectăm în viitor. Am luat-o încetișor, cu speranţă în suflet, pregătindu-mi cu grijă
cuvintele pe care aveam să i le spun lui Yalu, după ce mă refăceam, pentru a-mi exprima recunoştinţa şi ceea ce simţeam pentru ea — fără să bănuiesc că
n-aveam s-o mai văd niciodată.
Yong a venit să mă viziteze într-o noapte cu lună plină — o noapte de toamnă înainte de începutul sărbătorii prelungite de Chuseok8. Ştia că tata lucrează în tura de noapte.
— Acum, eu şi frate-meu ştim tot ce are de-a face cu armata în zona asta, mi-a spus, nemaiîncăpându-şi în piele de mândrie.
Ne-am aşezat pe banca de lemn din curtea din spate. Şi ne-am uitat lung la luna dolofană, lăsându-ne scăldați de lumina ei aurie un minut, într-o tăcere netulburată, ca două ţestoase. Am încercat să nu mă dau de gol, dar mă bucuram să-l văd pe Yong. Îi dusesem dorul şi eram trist că nu trecuse să
mă vadă.
Când i-am mărturisit acest lucru, l-am văzut că s-a încordat şi i-au răsărit broboane de sudoare pe buza de sus.
— Deci habar n-ai ce s-a întâmplat.
— La ce te referi?
— Mă refer la toţi oamenii veniţi de la Seul care s-au învârtit pe la noi şi toate cele?
Am clătinat energic din cap și am surprins o sclipire de rău augur în ochii lui — o străfulgerare gălbuie de agitaţie şi de surescitare.
— Promite-mi că n-o să spui nimănui despre asta, absolut nimănui, nici măcar maică-tii sau surioarei tale, mi-a şoptit Yong cu un ușor tremur în glas.
Mi-am muşcat buza crăpată şi am simţit gust de sânge pe limbă. L-am îndemnat să continue.
— Ştiu c-au circulat zvonuri, însă doar eu şi frate-meu cunoaștem toată
treaba. Ştii că frate-meu pusese ochii de ceva vreme pe Yadada.
A tăcut câteva clipe, studiindu-mă cu o privire piezișă. Deopotrivă spăsit, curios şi crud. Cum se cade din partea unui confesionalist adevărat.
— Într-o noapte, frate-meu s-a dus la ferma de porci, ştii tu, să-i ţină de urât — face adesea lucruri de-astea după ce bea prea mult.
8 Sărbătoare coreeană a recoltei, care durează de obicei trei zile, începând cu a cincisprezecea zi din luna a opta conform calendarului lunar.
24
Yong s-a întrerupt hlizindu-se, cu mintea inundată de cine ştie ce amintiri scârboase pe care i le împărtăşise fratele lui — de care mi se rupea. Tot ce voiam să ştiu era ce păţise Yalu.
— Continuă, i-am zis sec.
— Din fericire, era acolo în noaptea aia, aşa că frate-meu a încercat să
intre în vorbă cu ea, s-o pipăie un pic.. Biata fată probabil că se simţea tare izolată, stând de una singură acolo.
Vocea lui Yong părea s-o imite pe-a lui Wan. Chipul mi-a împietrit într-o expresie aspră. Nu reuşeam să-mi mişc limba. Cu ochii minţii, m-am văzut strângând pe cineva de beregată — ori pe Wan, ori pe Yong, nu eram sigur.
— S-au luat un pic la trântă, frate-meu a zis că slăbănoaga aia e vânjoasă
ca un taur. Când i-a băgat în sfârşit mâna în chiloţi, totul a luat-o razna! A fost o chestie dementă, amice! Pentru că acolo a descoperit. .
— Că era băiat? l-am întrerupt, copleșit de o speranţă cumplită.
— Nu! a zbierat Yong, încreţind din sprâncenele negre ca funinginea. Ce mama mă-sii? Nu, perversule!
Yong s-a uitat strâmb la mine, cântărindu-mă din priviri.
— Frate-meu a simţit o chestie grea şi rece de metal, care s-a dovedit a fi.. un pistol.
— Un pistol?
Yong mi-a făcut semn să tac, și-a plecat capul şi a aruncat priviri îngrijorate în jur, de parcă exista riscul să stea cineva la pândă prin boschete, înregistrându-ne spusele. Apoi, coborând glasul, a rupt tăcerea de-o clipă.
— S-au luat din nou la trântă şi, desigur, frate-meu era pe punctul de a câştiga, dar scârba aia vicleană a pus mâna pe o piatră pe furiș şi l-a lovit în cap. Apoi a rupt-o la fugă. Dar frate-meu deja îi luase pistolul, aşa c-a tras în ea. A auzit-o zbierând.
Zbierând — cuvântul mi-a picat ca un bolovan pe gât.
— Pistolul pe care-l avea nu era din cele obişnuite. Frate-meu ştie să
deosebească un M1900 de un M1911 şi pe întuneric, imediat ce pune mâna pe unul. Dar ăsta nici măcar nu era americănesc. Pe mâner avea un cerculeţ
