– Sunt sigură că cine a pus-o acolo a curățat-o mai întâi. Un ucigaș precum compozitorul nu ar face niciodată o greșeală atât de gravă. Să ne amintim că nu există nici cea mai mică amprentă, nici pe cadavre, nici în întreaga scenă a crimelor, așa că este destul de simplu, mai ales pentru un polițist, să simulezi un furt lipsit de importanță.
– Dacă ar exista vreun motiv pentru a face vioara să dispară, nu credeți că ar fi fost logic să o facă să dispară înainte de a doua intervenție a echipei de specialiști? a întrebat Johnson, care începea să-și piardă răbdarea.
– Cred că ar fi fost mult prea evident dacă vioara ar fi dispărut imediat după ce
Joseph Andrews reușise să atragă atenția asupra ei. Însă după vizita echipei de specialiști, dispariția ei nu mai contează și s-ar putea ca vioara să reprezinte o altă pistă, sau să fie în sine un indiciu, dar nu de genul celor care pot fi descoperite de specialiștii în colectarea urmelor, ci prin simpla ei prezență acolo, așa cum a semnalat tânărul Andrews.
Dupree a luat cuvântul.
– Agentă Tucker, verificând fotografiile cu vioara, am descoperit un semn pe o parte a ei. Subinspectoarea Salazar e aproape sigură că este vorba despre un soi de scriitură. Am cerut ajutorul celor de la Quantico, dar v-am trimis și dumneavoastră o copie.
S-a auzit, atenuat de distanță, sunetul tastaturii.
– O am în fața ochilor. Chiar pare un fel de scriitură, sau ar vrea să fie… La asta mă refeream, la acest gen de semn identitar, care poate fi trecut cu vederea, considerat o simplă zgârietură, sau un mic defect ca urmare a unei căderi accidentale, dar care, totuși, ar putea conduce la persoana care a lăsat vioara acolo. Poate că cel care a pus-o în casă nici nu a observat semnul de pe vioară, poate că și-a dat seama din fotografii, așa cum ați făcut și dumneavoastră.
– Insinuați că detectivul Brad Nelson ar fi implicat în vreun fel? a întrebat Dupree.
– N-am cum să știu asta, a răspuns Tucker pe un ton ușor iritat. Am încercat să
intru iarăși în legătură cu el pentru a-i mai pune niște întrebări și mi s-a spus că
este cu grupul de voluntari care s-a mutat la New Orleans pentru a da o mână de ajutor după trecerea uraganului.
– La dracu’! a exclamat Amaia. Johnson și Dupree au privit-o, conștienți de importanța acelei informații. Ascuns la vedere. Agentă Tucker, Brad Nelson are copii?
– Doi băieți și o fată, de doisprezece, șaptesprezece și optsprezece ani. Și mai e ceva… Nelson și soția lui au adrese diferite. Încă nu au divorțat în mod oficial, dar locuiesc separat de când s-au mutat aici. Întâi a venit ea aici, în urmă cu opt luni, cu câteva zile înainte de asasinarea membrilor familiei Andrews, iar trei luni mai târziu a venit și el, când a reușit să obțină transferul pentru reîntregirea familiei.
– Faptul că soția lui l-a abandonat s-ar putea să-l fi făcut să acționeze din nou, a sugerat Dupree.
– Așa cred, a spus Tucker. Faptul că a venit după ea până aici demonstrează că
este un bărbat destul de familist încât să nu lase ca familia să se destrame; și mai este și genul care nu acceptă că uneori lucrurile nu ies bine. Are un loc de muncă
lipsit de responsabilități prea mari și niciodată nu a ieșit prea tare în evidență; deține o mașină de familie, Ford Crown Victoria, din 2001. În fotografia pe care o am în față poartă un costum și o cravată obișnuite, care pot fi cumpărate din orice magazin mai mare. Se potrivește cu profilul.
– Asta nu arată altceva decât că este un individ conservator, ca milioane de americani. Cât despre reîntregirea familiei, de ce nu ar fi făcut-o? Ați spus că nu au început demersurile pentru divorț, a obiectat Johnson.
– În plus, a continuat Tucker, strecurând în voce o ușoară urmă de ironie, a însoțit pentru prima dată echipa de salvare la doar cincisprezece zile după
tragedia familiei Andrews din Galveston. Este vorba despre un ONG numit Rescue Me, se deplasează în zonele din țară unde au loc catastrofe și este format din pompieri, polițiști și personal calificat din întreaga țară. Peste o jumătate de oră voi vorbi la telefon cu directoarea ONG-ului pentru a afla unde și când a mai fost Nelson cu ei.
– Pare un om bun, a remarcat Johnson.
– Agentă Tucker, a intervenit Amaia. Am o fotografie la calitate bună cu Lenx și am acces la un program care identifică asemănările dintre fețe, chiar dacă au suferit operații estetice. Am nevoie de o fotografie cu detectivul Nelson.
– V-o trimit pe e-mail, deși nu știu cât de mult o să vă ajute, a răspuns Tucker.
– De fapt, mi-ar prinde bine fotografii cu toată familia. Și numele lor.
– Emerson se va ocupa de asta imediat, i-a zis Tucker.
Fixându-l cu privirea pe Johnson, Dupree a intervenit în discuție:
– Trebuie să stabilim urgent și indubitabil dacă Nelson s-a aflat în vreunul dintre locurile în care au fost ucise alte familii. O echipă de intervenție rapidă în caz de catastrofe, formată din voluntari, îi oferă o justificare perfectă pentru a se mișca
prin toată țara, dar, chiar și așa, nu putem trata indiciile decât ca fiind circumstanțiale. Încă avem mult de lucru, dar s-ar putea ca tocmai ăsta să fie motivul grabei cu care căpitanul Reed ne-a trimis din Galveston fotografiile făcute în cazul familiei Andrews. Cred că e momentul să discutăm cu el. Agentă
Tucker, agent Emerson, ați făcut o treabă excelentă. Vă sun imediat ce avem noutăți și vreau să faceți la fel.
Johnson a ridicat mâna dreapta, semn clar că voia să adauge ceva.
– Agentă Tucker, nu ați spus nimic despre partea religioasă. Martin Lenx era un om profund religios. Ne-am pus cu toții de acord că viziunea lui despre păcat, atât de personală, a jucat un rol important în justificarea uciderii familiei lui.
Merge Brad Nelson la biserică?
Tucker a tăcut câteva secunde, apoi a răspuns:
– Încă mai facem cercetări despre asta, nu am avut timp… Dar din câte știm până acum, reiese că nu e credincios.
După încheierea convorbirii, Amaia a fost convinsă că agentul Johnson surâdea pe sub mustața groasă.
Agenta specială Stella Tucker a subliniat cu pixul numele tuturor localităților pe care directoarea de la Rescue Me i le-a dictat la telefon. În același timp verifica cererile de învoire, adresate de Nelson la noul său loc de muncă din Miami, pentru a primi permisiunea de a se deplasa cu echipa de intervenție, cereri pe care Tucker tocmai le obținuse de la poliție.
– Booksville, Oklahoma. Într-o mică localitate aproape de Alvord, Texas.
Tampa, Florida. New Orleans, Louisiana, repeta ea pe măsură ce le sublinia pe listă. Sunteți absolut sigură că detectivul Nelson a fost în toate aceste locuri?
– În fiecare săptămână, pe baza listei primite din partea voluntarilor, facem un tabel cu cei disponibili. Când apare o avertizare, sunăm la cei care se presupune că sunt disponibili și în apropiere de zona în care are loc catastrofa, deși uneori am trimis oameni chiar și dintr-o parte într-alta a țării. Vorbim de polițiști, pompieri, infirmieri și medici. Tabelele noastre nu corespund întotdeauna realității, știți cum e, mereu apare câte ceva, lucrează două schimburi unul după
