"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » ☘️☘️„Partea de nord a inimii” de Dolores Redondo

Add to favorite ☘️☘️„Partea de nord a inimii” de Dolores Redondo

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

ținea de moralitate și numai prin ea o putea atinge. Un lucru atât de banal precum aspectul fizic nu putea reprezenta un obstacol, o piedică pentru a-și păstra perfecțiunea imaculată.

*

Era zece seara când o voce veselă, de femeie, a răspuns din Galveston la telefon.

– Casa familiei Reed.

Se auzea muzică și hărmălaie.

– Bună seara, doamnă. Îmi cer scuze că vă sun la ora asta, sunt agentul Dupree, de la FBI, aș vrea să vorbesc cu căpitanul Reed.

– Îl chem acum, a răspuns ea fără chef, poate chiar ușor deranjată.

După câteva secunde, în care s-a mai auzit doar muzică și zarva oamenilor, un bărbat a răspuns la telefon.

– E ziua de naștere a soției mele și suntem în mijlocul petrecerii, dar nu vă faceți griji, înțeleg că este foarte important. Zgomotul de fond s-a redus, ca și cum Reed ar fi închis o ușă. Când a vorbit din nou, a făcut-o pe un ton intrigat. După-amiază a sunat cineva de la biroul dumneavoastră pentru a verifica învoirile de care a beneficiat detectivul Nelson în perioada în care a lucrat la noi, dar nu-mi dau seama ce are asta de-a face…

Dupree l-a privit întrebător pe Johnson.

Agentul, făcând un gest pe jumătate de uimire, pe jumătate de iritare, a mimat cu buzele cuvintele: „Tucker cea de neoprit“.

Dupree a închis ochii pentru o secundă și a dat aerul afară pe nas.

– Domnule căpitan, alături de mine sunt subinspectoarea Salazar și agentul Johnson. Vrem să discutăm despre detectivul Nelson și cazul familiei Andrews.

S-a auzit un oftat, iar când a vorbit din nou, în vocea căpitanului se simțea mâhnirea.

– Întrebați-mă. Ce vreți să știți?

Dupree a trecut direct la subiect.

– De când îl cunoașteți pe Brad Nelson?

– De doisprezece ani.

– Cum vi se pare ca polițist?

– E un polițist bun, dar am o părere și mai bună despre el ca om. E bun și generos, un om pe care munca în poliție nu l-a făcut să-și piardă omenia. Încă

mai e în stare să sufere pentru o victimă.

– Știți ce a pățit la față?

– Da, s-a întâmplat cu mult timp în urmă, și poate că de acolo i se și trage sensibilitatea lui față de cei care suferă… Proprietarul vechiului bloc în care locuia în Boston a dat foc edificiului pentru a încasa asigurarea. Incendiul a provocat moartea a zece persoane. Lui Nelson nu-i place să vorbească despre asta. L-a salvat un pompier. După ce a ieșit din spital și s-a pus din nou pe picioare, a încercat să intre în echipa de pompieri. Din cauza rănilor suferite, nu a reușit să treacă probele de condiție fizică, însă, până la urmă, a reușit să intre în poliție. A cunoscut-o pe viitoare soție, a făcut copii și a ajuns la secția mea. Nu pot să vă spun mai multe, pentru că, așa cum v-am zis deja, nu-i place să

vorbească despre incidentul acela.

– Aveți vreun motiv să credeți că investigația în cazul familiei Andrews nu s-a desfășurat așa cum ar fi trebuit?

– Nu, nu cred asta, cred că s-a făcut tot ceea ce se putea face. Numai că și noi, polițiștii, suntem tot niște oameni, iar un om nu este mereu la capacitatea lui maximă.

– Ce vreți să spuneți?

– Se tot vorbește despre cât de mult poate fi afectată viața personală a unui polițist de stresul cauzat de tot ceea ce i se întâmplă la serviciu, dar să nu uităm că vorbim despre oameni, iar asta înseamnă că suntem afectați pe două planuri.

Când un polițist are probleme acasă… asta poate să-i influențeze randamentul la

serviciu. Nu vreau să spun că așa s-a întâmplat în cazul lui Nelson, însă adevărul este că pe durata investigației el nu trecea prin cele mai bune momente.

– Vă referiți la faptul că Nelson și soția lui tocmai se despărțeau?

Răspunsul căpitanului Reed a venit sub forma unor trosnete ininteligibile.

– Domnule căpitan Reed, vă sunăm din New Orleans, mă tem că uraganul începe deja să interfereze cu liniile telefonice, nu am auzit ultimul dumneavoastră

răspuns. Fiți amabil și mai spuneți o dată.

– Am zis că nu cred că în cazul lor se poate aplica termenul de „despărțire“. Ce știți despre asta?

– Știm că soția, împreună cu copiii, s-au mutat în Florida și că Nelson i-a urmat după trei luni, chiar dacă nu locuiesc împreună.

– Uite, eu îl apreciez pe Nelson, nu suntem noi cine știe ce prieteni intimi, dar mereu ne-am înțeles bine; am luat prânzuri în familie, am făcut câte un grătar, chestii de genul ăsta. Nu mi-a spus niciodată că ar avea probleme în căsnicie, nici măcar nu a insinuat așa ceva. După ce au plecat, soția mea mi-a spus că

Sarah se plângea că era foarte exigent cu copiii. Poate prea sever în privința programului lor, prietenilor, notelor de la școală, știți ce vreau să spun… În orice caz, nu e atât de neobișnuit, mulți polițiști se poartă așa cu copiii lor, bănuiesc că

din dorința de a-i proteja de ceea ce noi știm foarte bine, de ceea ce vedem zilnic, numai că se pare că Nelson își mai pierdea controlul.

– Îi bătea?

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com