— Ce-ai făcut, Young?
— Nu contează.
Makani îşi suflecă mâneca stângă. Un bandaj era înfăşurat în jurul braţului ei, cât vedea el cu ochii.
— Nu trebuie să ştii decât că m-am ales cu ăsta pe merit!
Prietenii ei încercară să protesteze, dar ea îi întrerupse.
— Ne facem griji pentru siguranţa ta! N-o părea Terry ăsta grozav, dar VP - 180
poţi să ai încredere în el? Când se termină toată povestea asta, poţi să mergi acasă şi să rămâi cu el?
— Nu, răspunse Zachary la prima întrebare. Îi fixă cu privirea braţul, pe care ea şi-l acoperise deja la loc. Dar, da, pot să stau cu el.
— Bun, spuse ea.
Lui Zachary nu-i plăcea faptul că simţea un junghi de teamă în piept. Îi aruncă o privire piezişă lui Ollie. Colegii lor de clasă îi comparau mereu, îi înghesuiau în aceeaşi oală.
— Şi cu tine cum rămâne? Ai făcut şi tu ceva căcaturi!
— Da, spuse Ollie. Dar singura persoană căreia i-am făcut vreodată rău am fost eu.
— Şi frate-tău.
Ollie tresări. La urma urmei, nu era chiar stană de piatră. Makani aruncă o privire spre el, de parcă ar fi încercat să îşi dea seama de ceva.
Două puncte, Zachary!
— În filme, puştii care fac sex şi se droghează sunt mereu primii care sunt ucişi, nu?
Zachary mai afişă un rânjet forţat.
— Cred că asta-nseamnă că amândoi o să murim.
•
— Tu n-ai ce căuta aici.
Era primul gând coerent pe care Caleb fu în stare să-l ducă până la capăt.
Silueta cu glugă bloca ieşirea. Într-o mână, ţinea o pană. În cealaltă, un cuţit.
— Unde-ar trebui să fiu? întrebă David.
Vocea lui seacă, monotonă, se potrivea cu înfăţişarea lui lipsită de culoare.
Lipsa lui desăvârşită de umanitate îl tulbură pe Caleb până în măduva oaselor.
El făcu un pas înapoi, tremurând.
— Pe câmpuri. Sau în hambarul cuiva.
David făcu un pas măsurat înainte.
— Nu sunt acolo.
— C-cum ai reuşit să intri aici?
— De ce-aş răspunde la întrebarea asta?
David dădu drumul penei.
— Dacă scapi?
•
Fanfara începu să cânte, dar ceva era ciudat şi tulburător în legătură cu muzica. Încetară să se mai ciondănească. Zachary se încruntă.
— Ce e asta? De unde ştiu eu melodia asta?
VP - 181
Darby părea uluit.
— E melodia de absolvire! E „Pomp and Circumstance”28.
— Iisuse! făcu Makani, în timp ce Ollie zicea „Hristoase!”
