Poate tristeţe. Măcar nu era milă.
— Ai grijă de tine, bine? Găseşte pe cineva cu care să-ţi faci veacul pe-aici.
În timp ce ea se îndepărta, el se răzgândi. Chiar fusese vorba de milă.
— Te bag în mă-ta! zise el.
Mai tare decât îi era vocea de obicei.
Katie se opri. Se uită în spate şi-i răspunse privirii fixe.
— Nu cred că vorbeşti serios.
Apoi dispăru în mulţime.
Poate că se înşelase în privinţa ei.
Poate că era doar un dobitoc.
Zachary înghesui lumânarea în buzunar. Se sprijini de zidul magazinului pentru mirese şi închise ochii. Mintea i se tulbură. O tobă începu să bată, iar ochii lui se deschiseră brusc, paranoic că era aproape să-l vadă pe David – că
David avea s-o atace pe Katie –, când văzu fulgerător un costum de camuflaj la o fereastră de peste drum.
— O, băga-mi-aş! Băga-mi-aş picioarele să-mi bag!
Privi disperat în jur, dar ea dispăruse. Ştia că dispăruse. Era foarte, foarte fumat. La urma urmei, furase marfa bună a lui Terry. Închise strâns ochii.
Fixă cu privirea ferestrele întunecate ale magazinului alimentar.
Nimic. Nu era nimic acolo.
*
Caleb porni din nou spre sala prăfuită de recreaţie, dar pana nu era acolo.
Porcăria aia de pană de curăţat ţeava instrumentului de suflat nu era nicăieri. Oare – o pierduse pe undeva pe-afară, cuprins fiind în panică?
Oriunde-ar fi fost, nu mai conta. Începuse marşul cadenţat la tobe. Răpăitul puternic al tobei mici reverbera de pe pereţii subţiri ai magazinului închis.
Fanfara era în mişcare.
În timp ce Caleb se grăbea spre camera din spate, roşi la faţă de umilinţă
înainte de vreme. Întârzii. Nu-s îmbrăcat ca lumea. Imagini transmise în toată ţara îmi vor surprinde incompetenţa şi o vor arăta în văzul tuturor.
Termină! se forţă el. Nu e vorba de tine aici!
Trecu în grabă pe lângă cutiile de carton şi ajunse la ieşire. Apoi, deodată, era vorba exact de el.
•
— Zachary: Zachary! Zachary!
Oamenii îi strigau numele şi, o clipă mai târziu, înainte să apuce să-şi dea seama cine, unde şi de ce, trei siluete îl bombardară, asaltându-l cu energie VP - 178
reprimată. Ochii i se măriră, apoi i se mijiră din nou, alene. A suspiciune.
Makani Young, Ollie Larsson şi.. Darby. Era cunoscut doar drept Darby, după cum îşi aduse aminte. Erau neliniştiţi şi aşteptau ceva de la el.
— Ce? întrebă el.
Fără pic de politeţe.
— N-ai ce căuta aici!
Faţa lui Makani era parţial ascunsă de gluga hanoracului ei. – N-ar trebui să stai de unul singur.
El nu-şi aducea aminte să-i mai fi vorbit vreodată fata cea nouă. Când se transferase acolo cu un an înainte, părea mohorâtă şi suferindă, iar şoldurile i se legănau pe holuri cu oenergie care transmitea un „hai, sictir!” şi care-l făcuse curios. El crezuse că ea avea să-şi croiască drum spre cercul lui de prieteni, dar, în loc de asta, ea alcătuise un trio alături de Darby şi Alex.
Zachary îşi scoase ţigările şi luă una între buze.
— N-ai vorbit cu frate-meu?
— Frate-tău, ăla, poliţistul?
— E singurul frate pe care-l am!
Zachary aprinse ţigara. Trase un fum lung.
