— Nici eu nu mă dau în vânt după situaţia asta, prietenă dragă, bombăni ea, simţindu-se din nou supărată pe Emmett pentru că-i lăsase sarcinile în cârcă din nou.
Când erau copii, amândoi primiseră câte un cal din rasa American Quarter29. Emmett alesese unul de culoare neagră, aşa că-l botezase după
„Man în Black”30. Se dovedise a fi o prevestire a modului în care se comportase cu Cash – de parcă ar fi fost un accesoriu menit să-l facă pe el să
pară mai şmecher. Rosemarie şi părinţii ei se ocupau în cea mai mare parte de îngrijirea calului.
Rosemarie îşi dorise dintotdeauna un cal. Când era mică, n-o interesa niciun film şi nicio carte, dacă nu conţinea cel puţin unul. Moonlight fusese numită după calul ei fictiv favorit. Deşi nu era aurie (era un roşcat-maroniu deschis), şi nici nu avea coada şi coama albe (era bălaie), Rosemarie considera că Moonlight îi era o prietenă la fel de loială cum fusese şi Moonlight a Alannei31 pentru Leoaica însăşi. De-a lungul anilor, Rosemarie crescuse prea mult pentru acel nume şi recunoştea. Dar tot îşi amintea de ce 29 Rasă americană de cai, cunoscută pentru că excelează la alergări pe distanţe scurte.
30 Poreclă atribuită cântăreţului de country Johnny Cash (1932-2003).
31 Personajul principal din cvadrilogia fantasy Song of the Lioness, semnată de Tamora Pierce şi apărută în perioada 1983-1988.
VP - 211
conta. Ce însemnase pentru ea.
— Aşa, fetiţo!
Atinse crupa iepei în timp ce dădea ocolul, ca ea să ştie că Rosemarie era acolo, apoi aruncă peria într-o găleată de plastic cu unelte pentru ţesălat.
— Suntem aproape gata. Îţi aduc imediat fânul.
Rosemarie lăsă dârlogii jos şi luă găleata în mână. Închise uşa glisantă
după ea şi lăsă găleata jos, ca să pună mâna pe furcă, aflată într-una dintre boxele goale.
Grajdul avea un miros minunat de cunoscut: rumeguş, nutreţ dulce şi piele veche, deşi păstra şi un iz înţepător de amoniac. Mirosul de urină era mereu mai puternic după ce curăţa grajdul, dar avea să treacă într-o oră.
Cizmele ei impermeabile călcară în tăcere pe podeaua acoperită cu cauciuc.
Rosemarie şi Moonlight făceau o echipă bună. Începuseră să participe la cursele cu butoaie când ea avea opt ani şi la competiţii când ea avea nouă
ani. Campionatul de Rodeo din Sloane County folosea un model tradiţional, cu trei butoaie dispuse în formă de trifoi. Proba era cronometrată, iar dacă
era doborât vreun butoi, călăreţul era penalizat cu cinci secunde. Unele concursuri de rodeo aveau şi amenzi, iar călăreţul era amendat cu douăzeci şi cinci de dolari dacă-i cădea pălăria.
Moonlight dărâma rareori câte-un butoi. Iar Rosemarie nu-şi pierdea niciodată pălăria.
Dar Rosemarie nu era străină de accidentări. Cu un an înainte, îşi rupsese mâna după ce căzuse de pe cal în timp ce călărea fără şa. Iar cu numai o lună
înainte, i se rupsese o chingă când atârna cu capul în jos într-un galop cu toată viteza, în timp ce executa un truc călare. Era de-a dreptul ciudat.
Chinga nici măcar nu era atât de veche. Aproape-şi rupsese gâtul.
Accidentul o dăduse peste cap, dar nu o oprise. Era competitivă, căpoasă
şi mai rapidă decât ceilalţi călăreţi. Era pregătită să concureze la nivel naţional.
În timp ce intra cu paşi lejeri în boxa întunecată, un ţipăt asurzitor de vizavi îi atrase atenţia. Rosemarie aşteptă.
Mda. Râsete.
Scrâşni din dinţi, închipuindu-şi-l pe Emmett drept unul dintre imbecilii ăia care râdeau.
Sper că te distrezi, se gândi ea, cu amărăciune. Se întorsese de la UNL32 pe durata weekendului. Trebuia să fie acolo şi să o ajute, dar când aflase că şi nişte prieteni de-ai lui de la şcoală plecaseră cu maşinile în oraş, o lăsase 32 University of Nebraska-Lincoln, instituţie de învăţământ superior fondată în 1869 în Lincoln, Nebraska.
VP - 212
baltă şi se dusese cu ei. Părinţii lor erau la meciul de fotbal, ca să-l susţină pe vărul lor, care făcea parte din echipă.
Rosemarie se întinse după furcă în beznă, dar nu reuşi să dea decât de aer. Pipăind peretele aspru, din scânduri, merse mai departe şi reuşi în sfârşit să găsească mânerul în capăt. Luă furca şi se reîntoarse spre lumină.
Găleata dispăruse.
O clipă de confuzie – cât o bătaie de inimă îngrozitoare –, apoi, nările i se umplură de un miros necunoscut şi nedorit. Era mirosul corpului nespălat al unei alte fiinţe umane.
•
Fosta maşină de patrulă intră în goană în Osborne, dar când ajunse pe autostrada de legătură, maşina care mergea cu viteză în faţa lor încetini foarte mult, pe neaşteptate.
Makani aruncă o privire spre vitezometru. Era cu opt kilometri sub viteza permisă.
— Ce dracului faci? ţipă ea la cealaltă maşină. Du-te!
Ollie strânse volanul până i se albiră pumnii.
— Aşa se-ntâmplă mereu. Ăştia se uită-n oglinzile retrovizoare şi cred că-s poliţist.
