Cred că-i mai sigur în mulţime! Le-am adus aminte de Caleb şi de comemorare şi nici n-au vrut să audă! O iau razna. O iau razna rău de tot!!!
Ollie privea cu coada ochiului.
— Ce se-ntâmplă?
— E Alex. Cred că are un atac de panică.
A fost la PATRU SUTE DE METRI de casa mea aseară, acum mă simt de parcă ar fi aici. Nu fac faţă! VORBESC SERIOS, CHIAR NU FAC FAŢĂ!!
— Vrea să mergem după ea? întrebă Ollie, în timp ce apărea alt mesaj de la Alex: Puteţi să veniţi şi să mă luaţi?
imediat, scrise Makani. Emoji inimioară.
Repede, scrise Alex. Emoji ţipăt.
•
Stadionul era plin, iar vântul purta ovaţiile, fanfara şi toată agitaţia tocmai până-n centrul oraşului Osborne. În timp ce maşina gonea dincolo de Walnut Street, Makani privi spre casa bunicii ei. Era chiar în afara câmpului ei vizual.
Luminile strălucitoare ale stadionului pătrundeau în amurg. Alex îi aştepta la poarta din faţă. Toată zona era plină, dar ea stătea singură.
Ollie deblocă portierele, coborî geamul şi îi făcu semn cu mâna. Mirosul ciocolatei ieftine îi invadă maşina. Colindatul de a doua zi fusese anulat şi începuse să umble vorba să se aducă dulciuri la meci. Copiii costumaţi o zbugheau prin nebunie, adunând bunătăţi în feţe de pernă şi dovleci portocaliide plastic. Adolescenţilor şi adulţilor li se interzisese să poarte costume – de teamă ca David să nu se ascundă printre ei –, aşa că erau îmbrăcaţi în roşu şi auriu.
Mulţimea de-acasă era atât de mare, încât ajunsese pe partea vizitatorilor. Majoretele îi conduceau în „Răgetul Leului”, o scandare de încurajare a spiritului şcolii, iar bătăile puternice din picioare duduiau şi reverberau lovindu-se de gradenele de metal.
Chiar în spatele gardului mare de sârmă se vedeau doi membrii ai Gărzii Naţionale. Erau îmbrăcaţi în salopete şi purtau arme de asalt. Ar fi trebuit să-i facă pe toţi să se simtă protejaţi, dar Makani simţea un fior neplăcut, o stare de agitaţie.
Alex se aruncă pe bancheta din spate cu trompeta. Pana i se prinse în cadrul uşii şi-i dărâmă pălăria într-o parte.
— Au!
Desfăcu chinga de la bărbie şi îşi dădu jos pălăria. Se uită urât la pană. Sau poate că-i era teamă de ea.
— Eşti în regulă? întrebă Makani.
Era o întrebare prostească.
VP - 206
— Dă-o-n mă-sa, spuse Alex. Dă-o-n mă-sa de treabă! Nu pot să cânt o melodie de-aia de luptă, plină de energie, şi să mă prefac că voi nu era să fiţi omorâţi. Nu pot să mă prefac că tipul care mi-a picat cu tronc, şefa secţiunii mele şi alţi trei colegi nu au fost omorâţi cu adevărat. Şi nu pot să mă prefac că ratatul care-a făcut asta nu e încă undeva acolo!
Lui Ollie îi era suficient. Se îndepărtă de bordură. Makani îşi desfăcu centura de siguranţă şi se târî peste bord spre bancheta din spate, unde Alex se chinuia să-şi desfacă fermoarul uniformei roşii. Makani o ajută cu nasturii ascunşi, de care Alex uitase, apoi o ajută să-şi scoată jacheta. Alex se scutură
ca să scape de ea, pe cale să izbucnească în lacrimi.
În timp ce Makani scotocea prin buzunare după şerveţele, îi sună
telefonul. Darby sărise direct peste etapa mesajelor.
— Totul e-n regulă? întrebă Makani.
— Sunt bine, spuse Darby.
Makani apăsă pe buton, iar vocea lui umplu maşina.
— Vă sun doar pentru că sunt la volan.
— Tot nu e sigur, spuse Ollie.
Apoi tresări, pentru că nu era mişto.
Makani se întrebă dacă reacţia lui era cauzată de prea multe relatări ale accidentelor de maşină auzite de la Chris. Sau poate că orice fel de accident îi aducea aminte de părinţii lui. Tot nu purta centură de siguranţă, aşa că şi-o prinse şi-i făcu semn lui Alex să facă la fel.
— Ştiu, dar abia v-am primit mesajele, spuse Darby. Îmi era semnalul varză de la nenorociţii ăştia de turişti! Alex e cu voi?
— Sunt aici! spuse Alex. Tu unde eşti?
— Veneam să te iau. Trec pe lângă Dollar General chiar acum.
— Aproape-am ajuns la spital, spuse Makani. Ne vedem în parcare?
Furgoneta lui Darby apăru lângă ei după nici cinci minute. Portierele din partea lui Darby şi a lui Alex se deschiseră, iar ei alergară unul în braţele celuilalt. Se îmbrăţişară foarte mult timp.
Makani se târî înapoi pe locul pasagerului şi-şi frecă mâinile în faţa radiatoarelor. Ollie crescu temperatura.
Darby şi Alex săriră pe bancheta din spate, rămasă liberă. Darby era îmbrăcat într-un palton sport din tweed, bătrânicios, cu coatele peticite.
Trase de bretelele uniformei lui Alex.
