Bunica Young dormea, sedată puternic. Şi Makani şi Ollie încercară să
doarmă, stând cu rândul pe scaunul rabatabil comod, dar parcă aveau creierele băgate în priză. În timp ce noaptea trecea monoton, ei priveau maşinile din parcarea de dedesubt şi fixau cu privirea ecranul televizorului care pâlpâia. Nu era o furtună puternică, dar era destul cât să încurce semnalul.
Televizorul era dat pe cel mai scăzut volum dinainte de mut. Ore întregi, CNN oscilase între un atac aerian din Siria, un grup de drumeţi dispăruţi din Carolina de Nord şi ultimele crime din Osborne.
Caleb Randolph Greeley Jr.
Katie Teresa Kurtzman.
Numele lor complete erau rostite de străini. Se redifuzau aceleaşi filmări cumplite cu aceiaşi cetăţeni panicaţi. Victimele se transformau în numere, statistici, care erau folosite pentru a-l compara pe David cu alţi criminali în serie notorii. Nimicise doi oameni într-un interval de trei ore şi cu o mulţime în apropiere. Nu era vorba doar de Makani; întregul Midwest avea senzaţia înfiorătoare că el stătea chiar în spate.
Dar acolo, în interiorul spitalului, era şi mai rău. Katie şi mama ei erau subiectul fiecărei conversaţii pe ton scăzut. Era imposibil să nu auzi plânsetele înăbuşite care veneau din secţia asistentelor. Suspinele gâtuite.
Nasurile suflate în şerveţele.
Aproape că răsărea soarele în momentul în care pompoşii prezentatori de la ştiri anunţară ceva.
— Ştiri de ultimă oră legate de căutarea Ucigaşului din Osborne, spuse o voce de femeie.
Ochii obosiţi ai lui Makani şi Ollie se îndreptară repede spre ecran în timp ce prezentatoarea de ştiri de origine latino-americană continuă:
— Urmăriţi imagini dintr-o parcare de camioane din apropiere de Boys Town, Nebraska, chiar la ieşirea din Omaha, la ora unsprezece noaptea. Un şofer neidentificat sună la 911după ce observă un Ford Fiesta abandonat lângă un dig din apropierea parcării pentru camioane. Iată ce au descoperit poliţiştii în momentul în care au intrat în posesia imaginilor de pe camerele VP - 200
de supraveghere!
Imaginile arătau o siluetă îmbrăcată cu un palton lung cum se îndrepta spre un camion şi vorbea cu şoferul prin geam. Deşi camerele vechi făceau mişcările lui să pară sacadate şi pixelate, Makani îşi dădea seama că era vorba despre David. Fu copleşită de un fior amestecat cu greaţă. David urcă
în camion, iar acesta se îndepărtă.
— După cum puteţi vedea, spuse prezentatoarea de ştiri, camionul virează la dreapta înainte de-a ieşi din cadru. Se pare că şoferul se îndreaptă
înapoi spre Osborne.
Makani aruncă o privire spre Ollie. Pe faţa lui se citea perfect teama ei.
— În momentul de faţă, poliţia nu a dezvăluit numele şoferului, ci doar faptul că plăcuţele lui de înmatriculare provin din Indiana. Încă nu se ştie dacă acesta cunoştea identitatea autostopistului.
Asta era tot. Ştirile reluară subiectul de la capăt. David tot urca într-un camion, iar acesta tot vira spre dreapta.
Criminalul se tot întorcea acasă.
VP - 201
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI CINCI
Era ajunul Halloweenului. Ploaia se oprise, dar şoseaua era încă
alunecoasă din cauza apei şi a uleiului. Un răsărit viu colorat – demn de Hawaii – lumina cerul. Era un contrast într-atât de obscen cu groaza care atârna în aer, încât parcă şi-ar fi bătut cineva joc de ei.
Makani şi Ollie plecaseră pe furiş de lângă bunica Young înainte ca ea să
apuce măcar să-şi dea seama că ei fuseseră acolo. Chris îi duse înapoi la casa familiei Larsson. Degetele lor erau ca nişte ţurţuri când ei se apucară cu toate cele patru mâini. În ciuda ocaziei ideale pentru a scăpa, David alesese să se întoarcă acasă. Încercase să o omoare şi eşuase. Dacă se întorcea să-şi termine treaba?
— Şoferul de camion a fost oprit chiar la ieşirea din Norfolk la douăsprezece şi patruzeci şi cinci noaptea, spuse Chris, completând unele lacune. Probabil că era singura persoană care nu auzise de căutări din toată
America. Spunea că el ascultă numai posturi de radio creştine, şi cred că
acolo s-a trăncănit continuu numai despre noul judecător de la Curtea Supremă toatăsăptămâna. I-a spus ajutorului de şerif că David era tăcut şi politicos. A spus şi că părea că era îmbrăcat cu un palton de damă.
În ciuda faptului că îl văzuse în imaginile de pe camerele de supraveghere, pe Makani o luă prin surprindere acel ultim detaliu.
— Presupunerea mea, spuse Chris, e că el e îmbrăcat tot cu blugii şi cu hanoracul pătate de sânge, şi că-i trebuia ceva care să acopere astea.
Probabil că paltonul îi aparţine mamei lui Katie. Şoferul a spus că l-a lăsat în faţa unei ferme, în apropiere de Troy.
Troy era la doar un oraş distanţă. Alex locuia la o fermă chiar la ieşirea din Troy.
— David i-a spus că era ferma părinţilor lui. Deja i-am cercetat pe vecini, dar ei dormeau. Ceilalţi vecini sunt cercetaţi în momentul de faţă, iar o echipă caută pe câmpurile din împrejurimi.
Makani şi Ollie îşi strânseră şi mai tare mâinile îngheţate.
•
Aerul rece de ţară era atât de încărcat de tensiune, încât parcă mai avea puţin şi arunca scântei.
Makani şi Ollie erau înfofoliţi în saci de dormit pe podeaua din lemn de esenţă tare din dormitorul lui Chris. Registrele de ventilaţie care zbârnâiau dădeau căldură. La lumina zilei, cu uşa încuiată şi în prezenţa poliţistului VP - 202
înarmat, corpul lui Makani cedă în sfârşit şi se odihni. La început, visele îi fură seci şi apăsătoare, dar, pe durata după-amiezii, începură să apară, chinuit. Un cuţit ascuţit într-o mână, o coadă de cal retezată în cealaltă. O
