Opriră Netflixul, iar ea urcă la etaj, târşâindu-şi picioarele, ca să-şi facă
temele. Când reveni jos la ora cinci, Creston Howard nu spuse nimic nou, aşa încât bunica Young se linişti, dar lui Makani tot îi venea să-i tragă
prezentatorului un pumn în falcă. Nu era deloc surprinzător. Amândouă
văzuseră deja imaginile on-line: ferma familiei Whitehouse, înconjurată de banda izolatoare a poliţiei, pe tatăl lui Haley cum intra împleticindu-se în secţia de poliţie cu capul în jos, pentru a fi chestionat, pe însăşi Haley, care, cu un an înainte, zburase în jurul scenei, în rolul lui Peter Pan.
— În seara aceasta, Osborne o plânge pe Haley Madison Whitehall, spuse Creston, încheind reportajul cu o înclinare solemnă a capului. O zi tristă
pentru o comunitate tristă!
Bunica Young aprobă din cap, iar Makani strâmbă din nas cu scârbă. Nici bunica ei, nici Creston nu părură să-şi dea seama că acesta insultase întregul oraş. Măcar nu se înşela. Chiar putea fi descris drept un oraş trist.
Apoi se simţi din nou prost, pentru că o fată murise, şi chiar era trist.
VP - 28
CAPITOLUL PATRU
Mintea lui Makani fierbea de nelinişte în timp ce îşi ajuta bunica să
pregătească cina. Era una dintre sarcinile ei zilnice. Când Makani se mutase cu ea, bunica Young pusese o listă cu sarcini zilnice şi săptămânale pe frigider, sub un magnet pe care scria: nu mă sperii tu pe mine, predau la liceu. Susţinea că Makani avea nevoie de puţină organizare în viaţa ei. Era adevărat, până şi Makani era conştientă că era adevărat, dar tot naşpa era.
Uneori se simţea ca o copilă. Alteori se simţea ca o îngrijitoare. Nu voia să fie niciunul dintre acele două lucruri.
În seara aceea, pregătiseră o masă sănătoasă pentru inimă, cu chiftele din carne de curcan la cuptor şi o salată simplă cu vinegretă. Era mai mult decât deprimant. Makani tânjea după aromă şi după grăsime. Papaya cu lămâie verde. Coaste Kalbi6. Poi7 cu somon lomi8. Dac-ar fi putut, şi-ar fi cheltuit şi ultimul cent peun prânz la farfurie – orez aburind, salată cu macaroane şi un antreu. Pui katsu9. Vită Teri10. Porc Kalua11. Îi lăsa gura apă şi-o durea sufletul.
Uneori, cina era cea mai grea.
Abia se aşezaseră la masă, când telefonul ei scoase un sunet. Bunica Young îndreptă un oftat amarnic spre ceruri. Makani îşi smulse telefonul din buzunar ca să-i oprească soneria, iar un mesaj de la un număr necunoscut aprinse ecranul: Aş putea spune acelaşi lucru despre tine.
Cavitatea toracică-i îngheţă şi i se sparse-n bucăţi ascuţite de gheaţă.
Apăru un al doilea mesaj:
Ce-ai vrut să zici când ai zis asta?
— De câte ori trebuie să-ţi atrag atenţia? Fără telefoane la masă în timpul 6 Preparat tradiţional coreean din coaste de vită marinate şi asezonate cu pere, zahăr brun, vin din orez, ulei de susan etc.
7 Un fel de sos tradiţional hawaiian cu o consistenţă asemănătoare budincii.
8 Salată tradiţională hawaiiană preparată din somon tăiat cubuleţe mărunte, cu roşii, ceapă
dulce şi praz. Se serveşte mereu rece, uneori chiar cu bucăţi de gheaţă.
9 Preparat tradiţional japonez din carne de pui prăjită şi dată printr-un fel de pesmet.
10 Preparat hawaiian din carne de vită servit cu celebrul sos de soia cunoscut sub numele de teriyaki.
11 Preparat hawaiian din carne de porc prăjită la foc mic. Tradiţia hawaiiană spune că acest preparat trebuie gătit într-o groapă în pământ, în care se aprinde focul, însă, odată cu evoluţia mijloacelor de gătit, au apărut diverse vase joase, care imită condiţiile în care este gătit acest fel de mâncare.
VP - 29
cinei.
Makani ridică repede capul.
— Scuze! spuse ea, automat.
Dar bunica ei era şocată de expresia ei.
— Cine era?
— Mama, minţi Makani.
Bunica Young analiză momeala ce i se aruncase. N-ar fi fost niciodată de acord cu o conversaţie prin telefon cu tatăl lui Makani, pe care nu-l prea plăcuse niciodată, dar îşi păstra speranţa că fiica ei avea să se împace cu adolescenta.
— Trebuie s-o suni acum sau mai poate aştepta?
— Mă întorc imediat, scuze.
Makani ieşi, împleticindu-se, din sufragerie, unde bunica ei n-o putea vedea, şi reciti mesajele. Inima-i făcu o tumbă, prinsă între frică şi speranţă.
Nu-şi putea imagina că era el, dar n-avea cum să fie altcineva, nu?
cine întreabă?
Răspunsul veni instantaneu:
