Dar câinii erau un subiect sigur de discuţie.
Makani clătină din cap în timp ce Squidward se rostogoli pe spate.
— Mama susţine că e alergică. De fapt, crede că fac prea multă mizerie.
— Avem şi o pisică. Probabil că-i pe-afară acum.
— Sandy Cheeks?
El zâmbi larg.
— Raven.
— Aha! Un nume mult mai mişto!
VP - 82
— Nu neapărat. La vremea aia, îmi căzuse rău de tot cu tronc Raven-Symoné.
— Habar nu am de ce ne-au lăsat părinţii noştri să punem nume animalelor de companie.
— Pentru că, bineînţeles, părinţii voştri erau supermeseriaşi.
Dar imediat ce scoase cuvintele pe gură, tresări. Oare era în regulă să-i pomenească? Deşi el era cel care-adusese vorba despre ei.
Şi în momentul acela, aproba din cap.
Îşi dădu seama că s-ar fi putut ca Ollie să aprecieze faptul că ea adusese vorba despre părinţii lui. Poate că era mai greu atunci când lumea se străduia din răsputeri să evite să vorbească despre ei – când se prefăceau că
părinţii lui nici măcar nu existaseră vreodată.
Makani se prefăcea adesea că părinţii ei nu existau. La insistenţele bunicii ei, o suna pe mama ei o dată pe săptămână, iar pe tatăl ei o dată la două
săptămâni. Nici măcar nu ştiau ce se întâmpla acolo, pentru că, până în momentul acela, nu-i trecuse prin cap să le spună. Pe durata acelor convorbiri prea lungi, părinţii ei se plângeau mereu unul de celălalt.
Ollie se spălă pe mâini, pentru că pusese mâna pe câine, şi luă doi burrito din congelator. Îi întinse spre ea. Amândoi erau cu fasole şi caşcaval.
Makani tânjea după o farfurie aburindă de saimin21, o supă cu tăieţei atât de des întâlnită în Hawaii, încât era în meniu la McDonald’s. Osborne n-avea nici măcar un McDonald’s fără saimin. Dar burrito erau destul de buni. Mai buni decât orice-ar fi pregătit împreună cu bunica ei pentru cină.
— Unul, te rog, spuse ea. Mersi!
El le scoase repede ambalajele şi-şi mai luă un burrito pentru el. Toţi trei ajunseră la microunde.
În timp ce-l scărpina pe Squidward după urechi, Makani fixă cu privirea o fotografie ştearsă de pe frigider. Părinţii lui Ollie stăteau în faţa lui Old Faithful.22 Se cuprinseseră unul pe celălalt cu braţele şi zâmbeau, în timp ce gheizerul împroşca apă deasupra capetelor lor precum orificiul unei balene.
Tatăl lui avea un zâmbet forţat, ca de fermier, dar mama lui părea că n-are nicio grijă.
Lângă ea era o fotografie cu Ollie şi fratele lui. Ollie părea destul de matur ca să fie în liceu, dar tot arăta mai tânăr decât îl cunoscuse ea vreodată.
Părul lui avea şuviţe verzi, ciudate, iar el râdea cu o grimasă în timp ce Chris îl trăgea într-o îmbrăţişare. Se întreba dacă părinţii lor muriseră deja şi cine 21 Supă tradiţională hawaiiană cu tăieţei moi şi ceapă verde.
22 Gheizer emblematic din parcul naţional Yellowstone, primul care a primit un nume, în 1871. Erupţiile lui pot disloca de la 14.000 la 32.000 de litri de apă clocotită.
VP - 83
făcuse fotografia.
— Am încercat să mi-l vopsesc albastru.
Ca întotdeauna, Ollie fusese cu ochii pe ea.
— E una dintre primele lecţii pe care le înveţi la şcoală – galben cu albastru dă verde – şi eu am uitat.
— Arăţi ca o sirenă. Ca o sirenă tristă şi ajunsă la pubertate.
Ollie încremeni. Apoi, îşi acoperi faţa, clătinând din cap în semn că nu-i venea să creadă.
— S-ar putea ca ăsta să fie cel mai nasol lucru pe care mi l-a zis cineva vreodată.
— Nu cred!
În timp ce izbucnea în râs, Makani zâmbi cu toţi dinţii.
— Adică, rămân convinsă de ceea ce am declarat. Dar pot să jur că am poze la fel de nasoale. Chiar mai nasoale.
— Solicit probe!
— Mi se pare corect. Data viitoare când vii la mine-acasă, aruncă o privire sub pat.
