— Te deranjează dacă merg cu tine?
— Plecăm diseară.
Ollie făcu un pas spre ea, iar ei îi săltă inima. Dar el se apropiase doar ca să îşi scoată cheile din buzunar şi să-şi ia cina în pat.
— Positano. Hotel Intermezzo. Preţuri excelente la acest hotel fermecător, condus de o familie, cu vedere la mare.
Duse cartea în pat şi se trânti lângă el.
— Să sun să fac o rezervare?
Ollie zâmbi în timp ce muşca dintr-un burrito. Ţinu farfuria întinsă cu cealaltă mână. Ea acceptă unul. Era ciudat să mănânce din aceeaşi farfurie, dar ei îi plăcea. O făcea să se simtă apropiată de el.
— Povesteşte-mi, zise el.
Makani înghiţi înainte să vorbească. Burrito-ul ieftin era cu totul şi cu 23 Volum de memorii publicat în 1979 de Ted Simon, un englez care descrie călătoria sa prin lume pe o motocicletă Triumph, în perioada 1973-1977.
VP - 87
totul mediocru, dar enorm de plăcut la gust.
— Ce să-ţi povestesc?
— Despre fostul tău iubit. Ăla care citea.
Ea zâmbi. O prinsese. Apoi îi dădu un ghiont în picior cu rotula, încântată
de gelozia lui evidentă.
— Credeam că schimbasem subiectul discuţiei ăleia.
— Ai încercat. Te pricepi la asta de obicei. La schimbarea subiectului.
Era prima oară când cineva îi recunoştea acea abilitate cu voce tare. Se simţi mustrată, dar se ridică la înălţimea provocării.
— Bun, fii atent la oferta mea. Eu îţi povestesc despre fostul meu iubit, dacă şi tu îmi povesteşti despre fosta ta iubită.
Ollie se gândi la asta o secundă.
— S-a făcut.
Makani se strădui din răsputeri să rămână sinceră.
— Îl chema Jason Nakamura şi am ieşit cu el câteva luni.
Încercă să-i descifreze expresia lui Ollie. Rămânea enervant de misterioasă.
— Şi el era înotător. Freestyle.
Dar după aceea n-a mai vrut să discute cu mine.
— Dar după aceea m-am mutat.
— Ai încercat să faci să funcţioneze relaţia la distanţă? întrebă Ollie.
Ea-şi lăsă ultima îmbucătură pe farfurie, o bucată din capătul unei tortilla bocnă din congelator.
— Ar fi fost o distanţă foarte lungă.
Când el aşteptă ca ea să dezvolte ideea, ea adăugă:
— Nu. Nu ne-am plăcut destul de mult unul pe celălalt.
Ollie aprobă din cap în semn că înţelesese.
Ea se pregăti sufleteşte.
— Rândul tău. Fosta ta iubită.
El puse farfuria pe podea cu un troncănit sec.
— Nimeni.
Nu era răspunsul la care se aşteptase ea. Ea îl fixă cu privirea, încercând să înţeleagă. O fixă şi el cu privirea, în timp ce repeta:
— Nimeni.
— Explică-mi. Cu mai multe cuvinte.
