Un zâmbet i se întipări pe buze.
— Nu am avut niciodată o iubită.
Makani se sărutase cu el. Makani făcuse sex cu el. Afirmaţia lui i se părea foarte improbabilă. El ştia la ce se gândea ea, şi ridică din umeri, dar nu ridică din umeri în semn de indiferenţă. Ridică din umeri ca să ascundă o VP - 88
oarecare jenă.
— N-am avut niciodată o iubită, dar da, evident, am făcut sex înainte să te cunosc pe tine.
Makani nu fu în stare să lase replica să treacă neobservată.
— Evident.
— Nu evident pentru că-s eu foarte tare. Evident pentru că am reuşit să
rezist mai mult de treizeci de secunde.
Makani izbucni într-un râs zgomotos, care-l făcu să zâmbească. Ollie zâmbea mereu când vedea că ea era fericită. Makani se lăsă în spaţiul dintre ei.
— Şi-mi povesteşti şi mie despre „neiubita” asta? Despre „neiubitele”
astea?
Zâmbetul îi deveni mai larg.
— Da.
Ea se apropie mai mult de el, îndemnându-l.
— Dar nu astăzi?
Buzele lor erau la centimetri distanţă.
— Nu astăzi, spuse el.
Se repeziră unul la celălalt în acelaşi timp. Gurile li se contopiră cu patimă. Se descotorosiră de geci. Ea se lăsă pe spate, iar el se duse peste ea, lipind-o de pat. Greutatea corpului lui o făcu să se simtă ca o sălbăticiune. Îl zgârie pe sub bluză, pe spate, în timp ce mâinile lui alunecară peste sutienul ei. Mâinile ei se duseră spre partea inferioară a bluzei ei, gata s-o tragă peste cap, când deodată.. îşi dădură seama de ceva.
Era o a treia persoană în cameră.
VP - 89
CAPITOLUL ZECE
Chris se opri în pragul uşii şi înjură. Apoi, înjură din nou:
— Fir-ar să fie, Ollie!
Ollie se ridică împleticindu-se în capul oaselor, ca să se-asigure că Makani era acoperită, chiar dacă nu ajunseseră aşa de departe.
— Ce cauţi aici?
Fratele lui se frecă pe frunte.
— Mă bucur să te revăd aşa de curând, Makani!
Pielea ei începu să roşească şi să ardă, în timp ce se-ascundea după Ollie, care încercă din nou:
— De ce eşti acasă?
Chris lăsă mâna jos şi încrucişă braţele, atrăgându-i privirea spre tocul pistolului de la curea.
— M-a trimis şeful să mă odihnesc puţin.
Aruncă o privire bănuitoare spre farfuria goală de pe pat.
— Tu când ai ajuns aici? Iar ai chiulit?
Ollie nu răspunse.
— Ei, căcat, Ollie. Nu ai cum să faci aşa ceva!
Makani îşi dorea să fi putut fugi. Îşi dorea să fi fost în orice alt loc.
— N-am pierdut nimic de la şcoală, zise Ollie. Nu se întâmpla nimic.
— Dacă nu se-ntâmpla nimic, spuse Chris, n-ar fi trebuit să fie atât de greu să stai locului până se suna.
Când Ollie îşi strânse gura, Chris gemu şi se trânti în scaunul de la birou.