— Plan malefic?
— Am vrut să spun doar că...
— Şi eu am fost supărată pe el! A fost ceva reciproc. O neînţelegere tâmpită!
— Ai dreptate. Poate că nu-i nimic adevărat din toate astea.
Darby o lăsă mai moale ca să se roage de ea.
— Dar trebuie să mă înţelegi că n-aş putea să mi-o iert niciodată dacă s-ar dovedi că el a fost personajul negativ şi eu nu ţi-am zis.
Indignarea lui Makani se risipi. Apoi se reaprinse cu patimă. Şi în cele din urmă se stinse din nou. Darby încerca să fie un prieten bun. Doar că
înţelegea greşit toată povestea. Bine, în teorie, Ollie părea dubios. Dar nu era un criminal.
Ea nu era în stare să demonstreze chestia asta. O ştia, pur şi simplu.
Ollie era timid şi dornic să ajute, şi părea fericit ori de câte ori era ea fericită. O durea faptul că Darby încercase să intre într-un conflict cu ea, pentru că, de obicei, Darby era prietenul atent. Alex era cea impulsivă. Iar acest lucru îi confirma temerile; chiar o vorbeau pe la spate.
Darby se-auzea ca din depărtare prin timpanele ei care zumzăiau.
— Makani?
— Apreciez că-ţi faci griji pentru mine.
Minţea şi nu minţea.
— Dar te înşeli.
•
Toată noaptea, Makani se învârti şi se suci. Casa scârţâia de parc-ar fi prins viaţă.
Ollie, Haley.
Ollie, Matt.
VP - 93
Ollie, eu.
Toată dimineaţa, nu băgase în seamă mesajele de scuze din partea lui Darby şi cele scrise-n glumă, care ar fi trebuit să fie nişte mesaje de scuze, din partea lui Alex.
Ollie, Haley.
Ollie, Matt.
Ollie, eu.
La prânz, fu surprinsă să descopere că pantofii din ziua precedentă erau tot la baza treptelor. Îi luă înainte s-apuce bunica Young să o certe.
Ollie, Haley.
Ollie, Matt.
Ollie..
NU!
Makani aruncă adidaşii, tare, pe podeaua dormitorului. Şosetele din ziua precedentă zăceau deja lângă uşa dulapului, dar nu-şi dădu seama că era ciudat.
Credea că greşelile din trecutul lui Ollie nu garantau faptul că avea să facă
greşeli şi mai grave în viitor. Trebuia să creadă că fiecare greşeală era o alegere. Trebuia să creadă că Ollie era un om bun, pentru că trebuia să
creadă acest lucru şi despre ea însăşi.
•
El sosi după-amiaza devreme. După ce trecură prin ciclul de opţiuni legate de băuturi, se duseră în camera de zi, pentru că – după cum aflase Makani – era contrar regulamentului să fie un băiat în dormitorul ei. Ca prieten al ei, Darby era singura excepţie. În Hawaii, petrecuse o grămadă de timp cu fostul ei iubit în dormitorul ei. Părinţii ei păreau că ori nu observaseră, ori nu-i interesa.
Televizorul era dat pe postul aflat la cea mai mică distanţă, care transmitea un meci de baschet. Nici Makani, nici bunicaei nu se uitau la NBA, dar bunica ei era nerăbdătoare să vadă ştirile locale pe scurt. Makani se chirci lângă ea pe canapea, iar Ollie îşi reluă poziţia în fotoliu.
Ollie nu glumise. Chiar îi plăceau puzzle-urile. Pe masă era întins un festival rural al recoltei, iar modelele sale repetitive de toamnă îi băgaseră
pe el şi pe bunica Young într-o transă. Stând pe marginea canapelei şi respectiv fotoliului, se împrieteniseră discutând despre etichetă şi strategie: se începe de la margini. Apoi se continuă cu orice secţiune pe care sunt scrise cuvinte. În cazul în care cineva caută o anumită piesă, dar celălalt o găseşte, trebuie dată, pentru că înseamnă mai mult pentru prima persoană.
Iar cerul – cea mai grea parte din orice puzzle – se păstrează pentru sfârşit.
