Apoi scoase un oftat prelung.
— Ascultă-mă! Umblă un criminal în libertate, şi nu ştim unde e el. Nici măcar nu ştim dacă e un el. Asta-nseamnă că tu trebuie să stai pe curu’ tău acolo unde ţi-e locul, în permanenţă. Trebuie să ştiu unde eşti.
— De ce?
Ollie părea deosebit de neîncrezător în faţa acelei cereri rezonabile.
— Pentru că e periculos acolo!
— I-a omorât pe vedeta musicalului şi pe vedeta echipei de fotbal. Zi-mi şi mie ce-am eu în comun cu victimele alea.
— Ştii prea bine că nu despre asta-i vorba. Rahat! spuse Chris, din nou.
Îşi îndreptă din nou atenţia spre Makani.
— Trebuie să-ncetezi să mai umbli cu puştiul ăsta. Te influenţează prost.
Makani simţi un val de recunoştinţă că nu o vedea pe ea ca pe o influenţă
VP - 90
proastă. Îndrăzni să iasă din spatele lui Ollie.
— Bunica ta ştie că eşti aici? întrebă Chris.
Ea vru să mintă, dar el era poliţist.
— Nu.
Chris clătină din cap. Luă cheile lui Ollie de pe birou şi i le întinse, fixând cu privirea podeaua din lemn de esenţă tare.
— Ollie, du-o acasă!
— Chris...
— Ollie.
Ollie se îndreptă tropăind spre el şi-i smulse cheile într-un mod care-l determină pe Chris să facă o grimasă, apoi plecă furios din dormitor.
Makani se luă după el, dar aruncă o privire în urmă şi ridică o mână în semn de rămas-bun.
Chris ridică o mână obosită drept răspuns.
— Îmi pare rău. Dar sunt nevoit să fac treaba asta.
Erau cuvinte ciudate pentru o figură parentală, şi-i aminteau de relaţia nefirească în care fusese nevoit să fie în viaţa fratelui său. În momentul acela, îi păru rău de Chris. Ollie nu-i uşurase situaţia. La urma urmei, nici în viaţa lui Ollie nu părea nimic uşor.
•
În seara aceea – când Haley şi cei de la clubul de teatru ar fi trebuit să
aibă prima repetiţie cu costume, când Matt şi echipa de fotbal ar fi trebuit să
câştige primul meci din sezon – Darby îi trimise un mesaj lui Makani: Putem vorbi?
Ea abia terminase de pus farfuriile murdare în maşina de spălat vase.
Bunica Young se uita la un film Marvel în camera de zi. Nu ştia că Makani fusese acasă la Ollie, iar Makani avea de gând să se asigure că situaţia rămânea aşa.
— Chris o să-i spună? întrebă ea pe sobrul drum spre casă.
Ollie încercă s-o liniştească, deşi era încruntat.
— Mă îndoiesc. Slăbiciunea lui e faptul că vrea să fie fratele meu mai mare şi tare.
Ca să fie în siguranţă, îşi făcuseră planurile pentru sâmbătă de faţă cu bunica Young. El avea să treacă pe la ea înainte să intre în tură la Greeley’s.
Adică, să vorbim la telefon?
Makani se încruntă la al doilea mesaj. Întotdeauna era semn rău când cineva cerea să vorbească la telefon în loc să scriemesaje. Îi spuse bunicii ei că avea să vină într-un minut, apoi aşteptă până când ajunse în siguranţă
între cei patru pereţi ai camerei ei ca să apese pe butonul de apel.
Darby răspunse după al treilea sunet al telefonului.
VP - 91
— Mulţam!
